Cata vreme nu se va ajunge la putregaiul din marile averi, anticoruptia va ramane ce este acum. Spectacol. Pantomima.
Inteleg si eu acest adevar banal: ca, intre cele patru mari categorii de minciuni de care se face uz intr-o campanie electorala (minciuna prin promisiune, minciuna prin omisiune, minciuna prin diversiune si minciuna prin distorsiune), prima ocupa locul cel mai important, probabil. Si nu numai la noi. Deci, inteleg ca ar fi o naivitate sa luam in serios tot ce ni s-a promis cu doua luni in urma.
Dar multi, foarte multi dintre cei care l-au votat pe Traian Basescu au facut-o vazand in el adversarul unui „sistem“, nu numai al lui Adrian Nastase. Or, aici iesim din sfera promisiunilor. E vorba de altceva. Daca diatribele auzite in campanie impotriva „sistemului ticalosit“, cu coruptie purulenta, au fost sau nu sincere.
Din insistenta cu care Traian Basescu a repetat si dupa 12 decembrie ca marea coruptie e o problema de siguranta nationala, am dedus ca nu-l putem banui de demagogie, in privinta aceasta cel putin. Basescu pare hotarat sa-si tina cuvantul.
Si, pana la proba contrarie, imi place sa cred ca doar limitele impuse de Constitutie explica faptul ca anticoruptia continua sa ramana la faza de show televizat, cu Mischie plimbat in catuse. De altfel, din acest motiv, manierele noului presedinte, care lasa deseori de dorit, iar uneori aluneca direct in grosolanie, imi pot crea perplexitati, nu pesimism.
In fond, nici Vlad Tepes nu s-a distins prin tact si finete. Or, noi de un fel de „Tepes“ care sa joace dupa regulile democratiei am avea nevoie azi. Adica, de cineva care sa vrea, realmente, sa sparga, in sfarsit, abcesul enorm care infecteaza, la propriu, trupul Romaniei.
Altminteri, riscam sa vedem ca am iesit dintr-o dictatura pentru a descoperi si in libertate lipsa de orizont si o lehamite endemica.
Exagerez, evident. Basescu n-are cum fi un „Tepes“, chiar daca a amenintat cu „tepe“. Dar, deocamdata, e singurul care-mi da sentimentul ca tine minte ce asteptari l-au dus la Controceni. PNL si PD au alte griji. Nici la liberali, nici la democrati nu vad semne ca si-ar da seama cat de fragila e puntea pe care s-au trezit la guvernare.
Si, mai ales, nu vad semne ca le-ar trece prin cap ca orice simpatie se transforma, fatal, in antipatie cand astepti ceva si nu se intampla nimic. Pana acum, asistam doar la o „schimbare a lacustelor“.
Sigur, e prea devreme pentru a pretinde rezultate. Pot vorbi doar de indoieli. Dar imi e din ce in ce mai greu sa mi-l inchipui pe d-l Tariceanu arzand de nerabdare sa se bata cu marea coruptie. Modul in care s-a repezit asupra profesorilor si a medicilor, cand e un „secret al lui Polichinelle“ ca marea coruptie e mai sus si de Mischie, nu mi s-a parut o simpla gafa.Poate, nici nu m-a surprins.
Se potriveste cu „ceva“ din d-l Tariceanu. Nici „portocaliul“ d-lui Videanu nu e prea convingator. El bate in „roz“. Si ma gandesc nu, neaparat, la cele trei zacaminte de marmura cu care d-l Videanu a fost „inzestrat“ de guvernul PSD in ultima sa sedinta.
Ma gandesc la ceata groasa care ar acoperi tema „marilor invartiti“ daca s-ar da curs ideii sale de a-i obliga pe toti romanii sa-si declare averile.
De la cine, de altfel, din actualul guvern am putea astepta, daca nu minuni, macar seriozitate in combaterea coruptiei? Poate, d-l Blaga va incerca o oarecare salubrizare a politiei si a administratiei, dar nu-i prea putin? Pe d-na Macovei n-o vad bine. Justitia romana e ca butoiul Danaidelor. Orice torni in ea se scurge prin o mie de gauri.
De la capii actuali ai serviciilor secrete nu astept nimic nou. Iar cat priveste PNA, il crede cineva capabil pe d-l Amarie sa-i cheme la Parchet, pentru a da unele explicatii, pe d-nii Nastase, Hrebenciuc sau Mitrea? Eu, nu. Or, marea coruptie nu e la nivelul celor care au luat mita o mie sau doua mii de euro.
Ea e la nivelul celor care, direct sau prin interpusi, au luat, se spune, comisioane fabuloase. Si cata vreme nu se va ajunge la putregaiul din marile averi, anticoruptia va ramane ce este acum. Spectacol. Pantomima.
Si ce va face Traian Basescu daca ea va ramane asa in continuare? Ne va spune ca s-a repetat povestea de la Capitala, cand consiliul i-a blocat toate initiativele? Sau ca un „sistem ticalosit“ e ca o mlastina in care, pe masura ce te agiti mai mult, te afunzi mai tare? Va declara, melodramatic, asemenea lui Constantinescu, „am fost invins“?
Se va duce in parlament si va expune motivele pentru care clanurile oligarhice nu pot fi speriate cu legile actuale, solicitand alte legi? Sau va miza pe „pasi mici“, tot mai mici, pana ce se vor uza toate asteptarile?
Ma feresc de pronosticuri.
