In goana de a umple golul din buget lasat de introducerea pripita a cotei unice, Guvernul Tariceanu spulbera, prin noile masuri fiscale, sansele clasei mijlocii de a creste.

A nul 2004 s-a sfirsit cu un Cabinet alergind sa-si onoreze principalele promisiuni electorale, introducerea cotei unice de impozitare si reducerea impozitului pe profit, ambele stabilite la 16%. Era o obligatie fata de clasa mijlocie care a asigurat cistigarea alegerilor de catre Alianta D.A.

Am tremurat la votul de investire a Guvernului mai ceva ca la un meci de fotbal, pentru ca vedeam votindu-se nu niste nume de ministri, ci masuri economice menite sa scoata tara din zodia unei cresteri economice fara efecte notabile asupra buzunarului celor mai multi dintre romani.

Mai departe, in aceleasi ultime zile ale lui decembrie, am salutat hotarirea pe care o dovedeau noii ministri de a pune in aplicare masurile economice cu care au defilat in campanie. Si am crezut ca 2005 este anul unui nou inceput. De fapt, a fost doar o impresie de schimbare.

Pentru ca modificarea Codului Fiscal si rezultatul discutiilor cu FMI arata ca Romania este, in continuare, o corabie condusa de mateloti, si nu de ofiteri de marina veritabili.

C oncluzia ca avem de-a face cu un Guvern de diletanti, care habar nu au sau nu au curaj sa faca ceea ce ar fi spre binele Romaniei de peste cinci ani, poate fi trasa fara sa fii doctor in economie. Sa luam pe rind, citeva dintre aspectele economice ale valului de majorari de taxe si impozite anuntate de ministrul Adriean Videanu dupa intilnirea cu reprezentantii Fondului.

Daca scumpirile la energie sau marirea accizelor erau, oricum, prevazute pentru anul acesta, doar data fiind schimbata, majorarea taxelor pentru tranzactii imobiliare si impozitarea cu 10% a cistigurilor realizate din dobinzi bancare sau din tranzactii bursiere sint masuri de care nu am auzit nimic inainte de alegeri.

Singura explicatie logica pentru zamislirea lor ar fi aceea ca Guvernul are nevoie sa acopere cumva golul bugetar produs prin diminuarea cotei de impozitare a veniturilor si a impozitului pe profit. Este insa doar o explicatie, nu si o scuza.

Deocamdata, cresterea taxelor la tranzactiile imobiliare va afecta numai firmele, dar exista posibilitatea ca masura sa fie extinsa si asupra persoanelor fizice, daca nevoile bugetului o vor cere.

Guvernul vine, astfel, si loveste intr-un sector economic, care, desi cu o puternica latura speculativa, a fost si este foarte dinamic, contribuind la firavele progrese economice trimbitate de fostii guvernanti. Este evident ca piata imobiliara nu-si va restringe activitatea.

Cresterea in domeniu va fi insa mai mica si, mai mult ca sigur, preturile terenurilor sau cladirilor vor suferi noi corectii.

Impozitarea cu 10% a cistigurilor din dobinzi bancare sau tranzactii bursiere si ceva mai vechea semecherie cu dividendele sint iarasi masuri care arata ca preocu-parea Guvernului nu este sa asigure bazele mult visatei cresteri a nivelului de trai si fortificarea economiei, ci este grija zilei de miine. Impozitezi mai mult dobinzile, descurajezi economisirea.

Bancile au mai putini bani de plasat in economie. Iei 10% din cistigurile de la Bursa, tai cheful de a folosi acest instrument de plasare a agoniselii, dar si de capitalizare a societatilor. Fara cerere de tranzactionare, companiilor listate le scade valoarea. Bani mai putin pentru investitii.

D e unde sa creasca economia? Din investitii straine? Putine sanse, cu o asa instabilitate fiscala, sa se ingramadeasca cineva sa-si bage banii in Romania. Asa se vad, de pe margine, ultimele noutati in materie de politica fiscala. Bineinteles ca este doar o parere de nespecialist, pe care economistii de meserie o pot combate cu usurinta sau o pot completa, dupa caz.

Dar, ca unul care si-a pus mari sperante intr-un guvern cu intentii liberale, desi cred ca a fost corecta, am dubii ca alegerea politica de anul trecut va fi si fericita. Pentru ca aceste masuri discutate mai sus arata ca, desi Alianta D.A. declarase clasa mijlocie drept target al guvernarii, isi bate joc tocmai de aceasta categorie, obturind canale ale bunastarii persoanei si a societatii.

Iar omul de conditie medie va trebui sa caute, in viitorul apropiat, o alta solutie politica pentru ca miraculoasa cota de 16% sa-i aduca, pe linga cei citiva lei in plus la salariu, si ceea ce a visat: sansa de a fi lasat sa se dezvolte.