Se pare ca presedintele nu si-a fixat o agenda a prioritatilor. Daca ar fi existat, i-ar fi schimbat mai intii pe sefii serviciilor secrete.
Desi incepuse in forta si viteza – ma refer la rapiditatea alcatuirii guvernului si la introducerea masurilor de relaxare fiscala – noua Putere a inceput la fel de rapid sa gifiie, sa dea rateuri si sa manifeste ciudate contradictii interne.
Ma pune pe ginduri ca relaxarea fiscala a fost urmata, imediat, de noi poveri fiscale si de anuntate cresteri ale preturilor, nu doar la „bunatati“ precum alcoolul si tigarile, ci si la produse vitale, cu efect in lant, cum ar fi energia si combustibilii. Despre noile impozite, lovind unele in salariati, altele in patronate, nici nu mai vorbesc.
Nici despre disputele dintre ministrii Cabinetului ori dintre acestia si premier! De ce se intimpla asta? Mai intii, pentru ca, atunci cind s-a introdus relaxarea fiscala, nu erau deja gindite masuri compensatorii necesare refacerii echilibrului bugetar – si s-au ales solutiile cele mai la indemina.
In al doilea rind, pentru ca relaxarea fiscala trebuia insotita, cum spune programul de guvernare, de inasprirea legislatiei si a masurilor efective de diminuare a evaziunii.
Degeaba vorbeste dl Videanu despre generalizarea declaratiilor de avere – asta va trimite in ceata marea coruptie! –, degeaba ameninta premierul dascalii si medicii, aceste amenintari nu vor elimina nici evaziunea, nici previzibilul deficit bugetar! Aici, are dreptate si presedintele cind trage de urechi Guvernul.
Insa D-sa nu mai are dreptate atunci cind se amesteca in treburile partidelor, nici cind il lasa pe Nicolau fara telefon si, cu atit mai putin, cind vorbeste despre anticipate, fara sa realizeze ca risca sa-si paralizeze propriul Guvern inainte sa-si fi dat masura guvernarii. De altfel, impetuos cum il stim, se pare ca presedintele nu si-a fixat o agenda a prioritatilor.
Daca aceasta ar exista, desigur ca i-ar fi schimbat mai intii pe sefii serviciilor secrete – care deja ii fac deservicii, ba cu atentatele, ba cu urmarirea europarlamentarilor – si de-abia dupa aceea pe directorul ICR. Sa fiu clar – dl Buzura trebuia schimbat macar pentru faptul ca statea in post de 15 ani! Nu ma indoiesc nici de calitatile manageriale ale dlui Patapievici.
Dar nu era o prioritate reala! Plus ca a ramas CNSAS-ul fara cvorum! N-a deconspirat el politia politica intreg, o s-o deconspire acum? Or, asta nu mai este ceva important?
In fine, cred ca dl Basescu chiar trebuie consiliat in chestiunile de politica externa – asta l-ar scuti de declaratii imprudente, cum ar fi cea despre „avocatura“ pe linga UE pentru Moldova, care nu e o urgenta UE!, ori despre sprijinul promis de Blair in Parlamentul britanic, fapt neobisnuit intr-o democratie.
Nu toate discutiile private se relateaza presei! Solutia nu e sa cobori jurnalistii din avion! Se indreapta noua guvernare spre un esec precum cel al CDR? Nu neaparat! Conditiile succesului sint insa mai multa expertiza si coerenta – si un pic de modestie!
