Melania Medeleanu prezinta stirile la Realitatea TV si este una dintre vedetele postului. A fost suficient de draguta, incit sa trateze ca pe niste intrebari jurnalistice cele citeva cuvinte (reteta Istodor) adresate prin e-mail. Chestie din care a iesit un interviu. Multumesc.
Banii
Nu-i iubesc foarte mult, de vreme ce ma despart prea repede de ei intotdeauna. Si mi-au trebuit ani multi sa realizez ca performanta profesionala se exprima pina la urma si in banii pe care ii cistigi. Nici acum nu mi-e foarte limpede acest lucru.
Uneori ma simt in stare sa lucrez fara conditionarea salariala.
(Sper ca sefii mei sa nu citeasca rindurile astea, ca ma trezesc cu alte activitati incluse in fisa de post!)
Masina
Ii invidiez pe cei care mai merg pe bicicleta. Intr-o epoca a vitezei, masina a devenit esentiala. O detest, dar am nevoie de ea... E singurul caz in care dragostea cu sila pare sa functioneze.
Realitatea
Imi ocupa tot timpul. Si chiar daca uneori as vrea sa fug de ea, imi ofera totusi satisfactii foarte mari... Nu-i asa ca va intrebati despre care dintre realitate vorbesc?... (contrar asteptarilor, in viata mea sint mai multe...).
Stirile
Au devenit o obsesie. Si cum obsesiile nu se pot trata, trebuie sa ti le asumi, imi asum si eu cu multa constiinciozitate o viata facuta din stiri. Atunci cind nu le prezint, le urmaresc la televizor. Cind nu le urmaresc, ma simt ca un drogat in sevraj.
Nu as vrea sa credeti ca stiu foarte exact cum se comporta un drogat in sevraj, dar am vazut la stiri un asemenea caz si cred ca pe undeva exista o asemanare de comportament cu cel pe care-l am eu intr-o zi fara acces la stiri.
Cartile
Aici vorbim de un complex. Am facut Facultatea de Psihologie si pe vremea aia citeam carti care - dupa cum vedeti, si-au produs efectul - vorbeau despre complexe, obsesii, inconstient... E un complex care se transforma intr-un acut sentiment de vinovatie, pentru ca nu mai citesc cit as vrea. Sau cit ar trebui.
Imi plac weekend-urile lenese, cind poti citi in liniste asteptind o raza de soare care intra pe fereastra. Stiu, e romantic si nostalgic, cam banal, dar ce sa fac daca imi place?
Stelele
Sint unele nopti cind pur si simplu cred ca sint prea putine. Nu mi s-a parut niciodata c-ar fi prea multe. De-aia ma si intristeaza cind vad una cazind. Am senzatia ca din puzzle-ul meu dispar piese. Sigur ca poti aduce altele, din jocuri diferite, poate chiar si de aceeasi culoare, insa ochiul avizat stie ca fiecare piesa e unica. Mi-ar placea sa colectionez stele...
Miine
Ma preocupa, din pacate, mai mult decit azi. Cu atitea planuri si atitea stele, mi se intimpla uneori sa uit ca azi ar putea fi ultima zi...
