Inainte de alegeri, declaratiile lui Basescu privind Moldova si axa Washington-Bucuresti au fost privite ca o incercare de a contrabalansa imaginea de mare specialist in relatii internationale a lui Adrian Nastase. Si, poate, ca o curiozitate: Traian Basescu nu a dat niciodata semne ca ar avea viziune geopolitica.
Chisinau, Kiev, Londra, Moscova, Washington. Numai enumerarea vizitelor lui Traian Basescu din cele doua luni de mandat indica strategia de politica externa a noii Administratii, al carei virf de lance presedintele.
Noul sef de stat are un alt stil de a face politica externa, este constient ca nu poate deveni interesant pentru liderii lumii decit daca-si exprima clar si ferm Pozitia si intentiile.
Fara ambiguitati, Traian Basescu a plecat la Moscova cu ideea ca nu are complexe fata de Rusia si nu cu palaria in mina precum predecesorii sai, Iliescu si Nastase, care au jucat rolul umilintei la Kremlin, in timp ce la Bucuresti il birfeau pe Putin prin presa.
Ipocrizia de precupete la o cafea in Piata Obor si lipsa de reforma interna ne-au dus in situatia de a ne obtine locul la masa europeana si euro-atlantica oferind, la schimb, contracte fara licitatie. Cind zici una la Bucuresti si alta la Washington, Moscova sau Berlin, nimeni nu te poate trata serios.
Traian Basescu a fost invitat la Kremlin tocmai pentru ca nu si-a ascuns in spatele cuvintelor intentiile si, ajuns acolo, i-a pus pe masa lui Vladimir Putin propriul proiect de securitate in regiune.
Romania, ca membru NATO, a propus Rusiei sa administreze in comun, printr-un grup operativ de lucru pentru situatii de urgenta, impreuna cu statele riverane Marii Negre, securitatea in regiune, amenintata de conflicte inghetate si de terorism, de trafic de droguri, arme si persoane.
In acest context, Traian Basescu l-a informat pe Vladimir Putin ca Romania este interesata sa participe la rezolvarea conflictului transnistrean si la democratizarea Moldovei.
Miza vizitei la Moscova, normala si necesara, este insa in alta parte, la Washington, unde presedintele este asteptat, potrivit unui comunicat al Casei Albe, sa-si expuna proiectele regionale si agenda de reforma interna, respectiv programul anticoruptie. El nu va merge la presedintele George W.
Bush interesat de securitatea in Eurasia, cu declaratii si schite pe hirtie, ci cu rezultatele intilnirilor de la Chisinau, Kiev si Moscova. In schimb, Romania ar putea primi un sprijin in lupta anticoruptie, integrata in noul program al Guvernului SUA de sustinere a statelor care actioneaza impotriva coruptiei.
Traian Basescu a ales un moment potrivit pentru planurile sale. Administratia americana isi reconsidera pozitia fata de Rusia si fata de fostul spatiu de influenta sovietic (Ucraina fiind doar un pas), iar puterea Rusiei in sfera de influenta traditionala este in declin. Daca, in primul mandat, George W.
Bush a preferat sa puna parteneriatul ruso-american in problema terorismului deasupra democratizarii Rusiei, acum nu mai pare dispus sa continue, in aceleasi conditii, prietenia cu Vladimir Putin.
Ultimele masuri ale presedintelui rus – nationalizarea companiilor petroliere, limitarea investitiilor straine in economie –, care intaresc concluzia ca Rusia se indreapta spre un regim birocratic autoritarist, ingrijoreaza Statele Unite.
Analistii americani considera ca Administratia de la Washington nu poate permite „noii Rusii“ sa destabilizeze tarile caucaziene si din Asia din proximitatea Orientului Mijlociu si nici sa controleze dupa bunul plac resursele energetice si transportul acestora spre marii consumatori occidentali, a caror dependenta este in crestere.
In plus, prin politica energetica, Rusia poate sa faca un joc strategic ostil intereselor Occidentului si in favoarea Chinei, declarata puterea mondiala in devenire, intr-un raport privind tendintele pe urmatorii 20 de ani al Consiliului National de Informatii (Centrul comunitatii americane de informatii).
O politica americana si europeana activa in regiune este mai oportuna acum cind, la exact zece ani de la constituire, CSI se prabuseste. Teoriile privind viitorul maret al Rusiei fluturate de Pavlovski si Belkovski acopera doar aceasta realitate, distragind atentia si de la problemele economice interne.
Traian Basescu a deschis un drum, este promotorul unui nou tip de politica externa, pragmatica, in forta, punind in centru interesele nationale si de securitate ale Romaniei, nu stabilirea unor relatii personale, profitabile pe termen scurt si in conjuncturi specifice. Traian Basescu a trasat strategia, a facut primii pasi tactici, dar nu el este cel care realizeaza politica externa.
Un mare semn de intrebare este capacitatea institutiilor abilitate, a ministrului si Ministerului de Externe de a construi, prin pirghiile si metodele diplomatice, in spatele presedintelui.
