Traian Basescu a renuntat la casa pe care i-au imputat-o cativa inspectori de presa. Nu cred ca presedintele trebuie scutit de numaratori de bunuri mobile si imobile, nobile si ignobile, dar gasesc afacerea "Basescu 2 sau 3 case" la fel de bizara ca afacerea "Iliescu mama veterana". In ambele cazuri, doi cetateni romani au cucerit prima pagina a ziarelor prin fapte stimulate artificial.
Astfel, dna Adriana Iliescu a devenit, la 67 de ani, mama sau, mai bine zis, sediu matern. Transformarea suferita de dna Iliescu a fost posibila numai dupa interventia unei echipe de medici care a pus la treaba tehnici si celule straine de corpul mamei. Experimentul nu ar fi fost insa validat fara sprijinul imaginatiei noastre, somata de presa sa constate minunea si sa o laude.
"Cea mai batrana mama a lumii e romanca!" - au titrat ziarele, solicitand cumva aprobarea de mase, in numele patriotismului romanesc (aripa medicala).
La cateva saptamani dupa instalarea in functie, Traian Basescu a devenit al doilea cetatean roman supus unei operatii de schimbare artificiala a identitatii. Dupa tehnica folosita in cazul Iliescu (mama veterana, nu tatal de partid), Basescu a fost impregnat artificial cu prezumtia de delincventa. Tema pacatului prezidential: casele. Tema veche si fitilul cel mai scurt spre indignarea publicului.
"Basescu 2-3 case" e mult mai putin grav decat "Nastase cel putin 7 case", dar nu asta e important. Insemnata cu adevarat a fost premiera: presa va ofera un presedinte delincvent de la bun inceput. Exact ca in cazul Iliescu, a contat recordul. Nu importa ca o femeie poate fi prea batrana pentru a avea copii pe cale naturala! Conteaza ca ea poate deveni detinatoarea unui record.
La fel cu Basescu: nu importa ca omul nu are datele interlope ale familiei PSD. Nu importa ca locuintele lui Basescu au o istorie clara in acte. Nu importa nici macar ca presedintele s-a lepadat de una din case ca de o scama pe rever. Conteaza doar ca presa va poate prezenta inca un record: Presedintele Anticoruptiei beneficiar al coruptiei.
Cum ar veni: campionul luptei antidrog, fotografiat in mijlocul familiei cu o priza de cocaina pe masa din sufragerie.
Oricat ar parea de ciudat, problema nu e insa a presedintelui, ci a presei care are o problema cu presedintele. Nefericirea multor ziare vine dintr-o intrebare perversa: cum poate fi Basescu integrat in norma nationala de hotie? Pofta, daca nu disperarea cu care ziarele au navalit spre a face din Basescu un personaj la fel de corupt, e o conspiratie.
Ea vrea sa ne spuna ca nici un roman nu poate fi mai putin hot decat romanul de alaturi. Basescu nu e sfant si el n-a fost ales pentru ca a sugerat asa ceva. In schimb, el a lasat impresia ca nu e cladit din noroiul care ne-a dat ultimele echipe. Tocmai acest lucru e de neiertat in ochii unei prese care traieste din doua indeletniciri.
Una e functia de aspirator de subventii de stat, mascate in publicitate. A doua e stiinta de a intipari convingerea ca lumea romaneasca nu se va ridica niciodata mai sus de nivelul care asigura presei subiecte si propriilor cetateni resemnarea.
