Definitia anarhismului ca teorie politica si sociala opusa principiului autoritatii ierarhice

Anarhismul sustine ca principala cauza a aparitiei si adancirii problemelor fundamentale ale lumii noastre este aplicarea principiului autoritatii ierarhice la toate nivelurile societatii. Acest princpiu conduce la o organizare ierarhica a tuturor institutiilor societatii noastre, concentrand puterea la varful unei structuri piramidale.

Exemple de astfel de structuri ierarhice: guverne, corporatii, armate, partide politice, organizatii religioase. Anarhistii sustin ca principiul autoritatii ierarhice pe care se fundamenteaza toate aceste instituii afecteaza profund si negativ individul, societatea, cultura si civilizatia.

Anarhismul contine una din cele mai severe critici ale societatii bazate pe principiul autoritatii ierarhice si propune inlocuirea ei cu o societate libera, in care potentialul fiecarui individ se poate realiza pe deplin, dar nu pe socoteala altora.

In loc sa fie controlata de sus in jos prin structuri piramidale, societatea anarhica este controlata de jos in sus, de indivizi si asociatii voluntare ale acestora.

Beneficiile fundamentale ale unei astfel de societati sunt rezumate elegant de Clifford Harper in Anarhia: un ghid grafic astfel: “Ca toate ideile mari, anarhismul este simplu cand il privesti de aproape – oamenii functioneaza cel mai bine cand sunt eliberati de autoritate si iau hotarari consultandu-se unii cu altii in loc sa execute ordine venite de sus.”

Petru a obtine o astfel de societate, anarhistii propun desfiintarea institutiilor organizate ierarhic: “Anarhistii doresc eliberarea societatii de toate institutiile politice si sociale care au un efect restrictiv asupra oamenilor si stau in calea dezvoltarii unei umanitati libere.” – Rudolf Rocker, Anarcho-Sindicalism.

Anarhismul este o teorie politica al carui scop este crearea anarhiei in societate, adica “absenta unui lider sau suveran". [P-J Proudhon, Ce este proprietatea , p. 264] Cuvintul “anarhie” vine din limba greaca: “a” (fara, absenta) + “archos” (sef, autoritate).

L. Susan Brown (anarhist): “Anarhistii se opun ideii ca puterea si dominatia sunt necesare pentru societate. Ei sint avocatii unei organizari sociale, politice si economice bazata pe cooperare libera.” [The Politics of Individualism, p. 106]

Deci anarhismul este mai mult decit anti-statism, deoarece statul nu este singura forma de autoritate care trebuie dizolvata. (Hence David Weick, Reinventind anarhia, p. 139)

“Vrei sa faci imposibil ca un om sa-l exploateze pe altul? Atunci fa in asa fel incit nici un om sa nu aiba puterea.” [Filosofia politica a lui Bakunin, p. 271]

“Pentru anarhisti, anarhia nu inseamna absentza ordinii ci absenta autoritatii.” [Benjamin Tucker, In loc de o carte, p. 13]

Anarhistii sustin ca absentza conducatorilor este o forma viabila de sistem social care functioneaza pentru maximizarea libertatii individuale si a echitatzii sociale. O observatie esentiala, care va fi detaliata in sectiunea urmatoare: anarhismul NU promoveaza lipsa ordinii sociale, ci mentinerea ei fara ajutorul institutiilor ierarhice.

De ce anarhismul si anarhia sint ideile politice cele mai gresit intelese dupa acceptarea Republicii

Ele sint folosite ca sinonime cu “haos” sau “dezordine sociala", deci se afirma implicit ca anarhistii doresc intoarcerea la “legea junglei". Am aratat ca anarhismul este impotriva autoritatzii, nu a ordinii sociale. O intrebare cheie este cine asigura ordinea daca nu o autoritate. Raspunsul anarhist clasic este ca ordinea va veni de la sine odata cu organizarea sociala propusa: anarhia.

Errico Malatesta: “de cind se crede ca guvernarea este necesara si ca fara ea nu poate fi decit dezordine si confuzie, a devenit natural si logic sa spui ca anarhia, care inseamna absentza guvernarii, ar trebui sa sune ca absentza ordinii.” [Anarchy, p. 12].

“Schimbati aceasta opinie, convingeti publicul ca guvernul nu este doar nenecesar dar extrem de daunator si cuvintul anarhie, doar pentru ca inseamna absentza guvernarii, va deveni clar pentru toata lumea: ordine naturala, unirea nevoilor umane si dorintelor tuturor si libertate completa inauntrul solidaritatii complete.” [Ibid., pp. 12-13].

Sa notam ca anarhismul nu este prima teorie politica despre care se afirma gresit (intentionat sau nu) ca aduce haosul si confuzia. Monarhistii au spus la fel despre Republica in perioada aparitiei acesteia din urma.

Anarhismul: teorie sau ideologie?

Anarhismul este o teorie sociala, economica si politica dar nu o ideologie. Diferenta este fundamentala: o teorie inseamna ca ai un sistem de idei, in timp ce o ideologie inseamna ca ideile te au pe tine. Anarhismul este o colectie de idei care evolueaza odata cu societatea.

In contrast, ideologia este o colectie de idei fixe, pe care oamenii tind sa le creada corecte si adevarate ca pe niste dogme. Toate aceste idei imutabile generaza tiranie si contradictii deoarece incearca sa aseze toti oamenii pe un Pat al lui Procust. Rezultatul este distrugerea indivizilor in numele doctrinei.

Aceste doctrine sunt de obicei rodul gandirii unui “profet”, fie el religios sau nu, intre timp decedat si ridicat la rangul de detinator al adevarului de catre toti urmasii sai. Anarhistii sustin ca vii trebuie sa-i ingroape pe morti pentru a-si putea vedea de vietile lor; vii ii conduc pe morti si nu invers.

Ganditori anarhisti

Pionieri:

Gerard Winstanley (The New Law of Righteousness, 1649)

William Godwin (Enquiry Concerning Political Justice, 1793)

Maturitatea anarhismului:

Max Stirner (German) (1806-1856),

Pierre-Joseph Proudhon (Francez) (1809-1865),

Michael Bakunin (Rus) (1814-1876)

Peter Kropotkin (Rus) (1842-1921).

Relatiile anarhismului cu celelalte teorii politice si conceptele lor fundamentale

Anarhism, autoritate, ordine: anarhismul neaga puterea, autoritatea (statul, capitalul) nu ordinea sociala. Deci el nu propune dezordinea sociala ci mentinerea ordinii naturale, fara existentza unei autoritati ierarhice care sa o impuna.

Orice forma de autoritate ierarhica este privita ca ne-necesara si cu efecte foarte negative asupra indivizilor. Relatiile ierarhice trebuie inlocuite cu relatii de cooperare intre egali.

Anarhism si capitalism: anarhismul este anti-capitalist pentru ca vede capitalul ca o forma de putere, deci trebuie abolit. In particular, capitalul este o forma de exploatare iar piatza capitalista nu este libera ci privilegiaza capitalistul in dauna producatorului. Profitul, dobinda, chiria sunt vazute ca forme de exploatare.

Anarhism si proprietate: anarhismul sustine ca producatorii ar trebui sa fie proprietarii productiei, productia fiind recompensa muncii lor (deci nu este necesar nici un conducator care sa dea salarii si pentru asta sa-si opreasca o parte din produse pentru el). Din acest punct de vedere anarhismul este o forma de socialism.

Anarhism si socialism: anarhismul considera socialismul prezent (adica de Stat, cu varianta lui social-democratia) o forma de capitalism in care singurul capitalist si platitor de salarii este Statul, deci toti oamenii sint producatori exploatati de stat prin intermediul capitalului.

De aceea anarhismul, desi are idei comune cu anumite scoli marxiste, este un critic major al Leninismului, al socialismului “Sovietic", al planificarii centralizate si al social-democratiei.

Anarhismul uneste stinga cu dreapta deoarece afirma ca istoria lumii a dovedit libertatea si egalitatea nu sint bune decit impreuna. De ce anarhismul uneste stinga si dreapta: libertatea si egalitatea sint bune numai impreuna.

Mai intii trei definitii simple din American Heritage Dictionary:

LIBERTARIAN: cel care crede in libertate de actiune si de gindire;

SOCIALISM: sistem social in care producatorii poseda atit puterea politica cit si mijloacele de productie si distributie a bunurilor

LIBERTARIAN SOCIALISM: sistem social care sustine libertatea de actiune si de gindire, in care producatorii poseda atit puterea politica cit si mijloacele de productie.

Se observa ca socialismul libertarian difera de anarhie. In primul sistem, producatorii au puterea politica, iar in al doilea nu exista o putere politica. Dar socialismul libertarian si anarhia au in comun promovarea simultana a libertatii si egalitatii.

Dictonul faimos al lui Bakunin arata ca, pentru anarhisti, libertatea si egalitatea sunt bune numai impreuna: “Suntem convinsi ca libertatea fara socialism este privilegiu si injustitie iar socialismul fara libertate este sclavie si brutalitate". [Filosofia politica a lui Bakunin, p. 269]

Istoria lumii a aratat ca libertatea fara egalitate este doar libertatea celui mai tare iar egalitatea fara libertate este imposibila si o justificare pentru sclavie.

Unde anarhismul seamana cu socialismul: proprietatea asupra productiei apartine producatorilor.

“In comun cu toti socialistii, anarhistii sustin ca proprietatea privata a pamintului, capitalului si mijloacelor de productie a fost utila dar timpul ei a trecut si trebuie sa dispara.

Toate trebuie sa devina proprietatea comuna a societatii si sa fie gestionate in comun de producatori… Idealul organizarii societatii este de a reduce la minim functiile guvernului, pina le anuleaza si se ajunge la anarhie.” [Peter Kropotkin, Op. Cit., p. 46]

Unii afirma ca toti anarhistii sint socialisti. Diferentza a fost deja aratata: in socialismul prezent exista putere politica (Stat), in anarhism nu. Din punctul acesta de vedere anarhismul difera fundamental de socialismul “Sovietic".

Anarhisti individualisti ca Benjamin Tucker ca si anarhisti sociali ca Proudhon si Bakunin s-au autoproclamat socialisti pentru ca, spune Kropotkin in eseul lui clasic “Stiinta moderna si anarhismul": “atat timp cit socialismul a fost inteles in sensul lui larg, adevarat, ca un efort de a aboli exploatarea Muncii de catre Capital, anarhistii si socialistii mergeau mana in mana.”

[Evolutie si Mediu, p. 81]

Cuvintul “socialist” a fost definit initial sa includa “pe cei care credeau in dreptul individului de a poseda ceea ce producea” [Lance Klafta, “Ayn Rand si Pervertirea Libertarianismului,” in Anarchy: A Journal of Desire Armed, no. 34]

Prin urmare, socialismul original nu trata in nici un fel chestiunea autoritatii, ci doar pe cea a proprietatii.

Anarhistii resping “conceptia ca oamenii nu pot lucra impreuna daca nu exista un conducator care sa ia un anumit procent din ce produc ei” si cred ca intr-o societate anarhista “cei care muncesc cu adevarat isi vor face propriile regulamente si vor decide singuri cum trebuie facuta treaba".

Prin asta, muncitorii se vor elibera de “teribila subjugare capitalista” [Voltairine de Cleyre, “Anarchism,” pp. 30-34, Man!, M. Graham (Ed), p. 32, p. 34]

Joseph A. Labadie [Anarchism: What It Is and What It Is Not]: “se spune ca anarhismul nu este socialism. Aceasta e o greseala. Anarhismul este socialism voluntar. Exista doua tipuri de socialism: archistic si anarchistic, autoritarian si libertarian, de Stat si liber.”

Adolph Fischer: “orice anarhist este un socialist dar nu orice socialist este un anarhist".

Retinem distinctia fundamentala intre socialismul original (ne-etatist) si cel prezent (etatist). Anarhia este compatibila cu primul dar incompatibila cu al doilea. Distinctia este detaliata in sectiunea urmatoare.

Unde anarhismul difera de socialism si social-democratie: negarea Statului ca unic capitalist

Anarhismul aboleste puterea politica, socialismul asa cum e inteles azi (adica de Stat) o foloseste din plin.

Socialismul de azi este bazat pe Marxism, democratie sociala si leninism, care includ o puternica autoritate a statului. Lucrarile anarhistilor ca Mikhail Bakunin, Stirner si Proudhon au aratat inca inainte de venirea lui Lenin ca “Birocratia Rosie", daca se instaureaza, va fi “cel mai rau dintre toate guvernele despotice".

Anarhistii au facut unele schimburi de idei cu Marx, dar niciunul cu Lenin: ei au acceptat analiza si critica facuta de Marx capitalismului si teoria valorii muncii facuta de el. Marx a fost influentzat puternic de cartea lui Max Stirner (The Ego and Its Own) care contine o critica excelenta a ceea ce Marx a numit “comunism vulgar” si a socialismului de Stat.

Anumite elemente ale miscarii Marxiste (Anton Pannekoek, Rosa Luxembourg, Paul Mattick, etc) au avut vederi foarte apropiate de ramura anarhist-sindicala a socialismului anarhist.

Anarhistii considera socialismul de Stat ca o forma de capitalism in care exista un singur capitalist: Statul. “toti oamenii vor fi niste salariati iar Statul va fi singurul platitor de salarii.” [Benjamin Tucker, The Individualist Anarchists, p.81]

“ideea Statului ca un Capitalist… la care aripa social-democrata a mareului Partid Socialist incearca sa reduca socialismul” [Peter Kropotkin, The Great French Revolution, p. 31]

De ce anarhismul este anti-capitalist: capitalul este o forma de putere si exploatare

Kropotkin arata ca anarhismul “ataca nu numai capitalul [ca forma de exercitare a autoritatii] ci si sursele principale de putere in capitalism: legea, autoritatea si Statul.”

“Doctrina economica numita capitalism si politica guvernantei sau autoritatii…[sint] similare…[si] legate in multe moduri. Ceea ce capitalul face muncii, Statul face libertatii.” [citat de Max Nettlau, O scurta istorie a anarhismului, pp. 43-44]

Emma Goldman s-a opus capitalismului pentru ca el implica faptul ca oamenii isi vind munca, ceea ce asigura ca “judecata si actiunile muncitorului sint subordonate celui care il plateste” [Red Emma Speaks, p. 36]

Cu 40 de ani mai devreme, Bakunin a spus acelasi lucru: “muncitorul isi vinde persoana si libertatea capitalistului pentru un salariu” [Op. Cit., p. 187].

Tucker, anarhistul cel mai influentzat de liberalism, sustine ca intr-o societate anarhista, non-capitalista, de piata libera, capitalistii vor deveni redundanti si exploatarea muncii de catre capital va inceta pentru ca munca va primi recompensa ei naturala: produsul ei in intregimea lui. [The Individualist Anarchists, p. 82 and p. 85]

O asemenea economie ar fi bazata pe un sistem liber si mutual de schimb al produselor intre cooperative, artizani si tarani. Pentru Tucker, si alti anarhisti individualisti, capitalismul nu este o piata libera adevarata deoarece este dominata de diverse legi si monopoluri care asigura avantajul capitalistului asupra angajatilor lui.

Chiar Max Stirner, cel mai egoist “egoist” (alt sub-curent anarhist), n-a spus nimic bun despre capitalism.

Exista foarte multe tipuri de la anarhism, de la anarhism individualist la anarhism comunist. Punctul lor comun este opozitia la orice forma de guvernare de catre om sau capital. Benjamin Tucker insista pentru “abolirea Statului si abolirea dobinzilor in orice forma.” [citat in Anarhismul Nativ America - Un studiu al Individualismului American de stinga de Eunice Schuster, p. 140]

“Dobinda… aduce comoara unui tarim sau stat in putine maini” – Francis Bacon. Toti anarhistii vad profitul, dobinda, chiria ca o forma de exploatare si prin urmare se opun lor.

APPENDIX: Clasificarea teoriilor politice si locul anarhismului

Vom caracteriza teoriile politice dupa raspunsurile oferite de ele la doua intrebari fundamentale, din care una poate fi descompusa in doua intrebari mai simple:

1a) Exista vreo autoritate ierarhica in societate?

Capitalismul raspunde DA.

Socialismul prezent (etatist) raspunde DA.

Socialismul original nu da nici un raspuns.

Anarhia raspunde NU.

1b) Cine are autoritatea asupra celorlalti?

Capitalismul raspunde CAPITALUL si STATUL

Socialismul prezent (etatist) raspunde STATUL

Socialismul original nu da nici un raspuns.

Anarhia raspunde NIMENI.

2. Cine are proprietatea productiei si a mijloacelor de productie?

Capitalismul raspunde CAPITALISTUL.

Socialismul (original si prezent) raspunde PRODUCATORII.

Anarhia raspunde PRODUCATORII.

Note:

1) Social-democratia europeana contemporana este considerata o forma de socialism etatist;

2) Capitalistul este denumirea detinatorului de capital, care angajeaza pe altii sa munceasca pentru el si le plateste salariile.

Dupa cum se poate vedea, anarhismul si capitalismul nu au NIMIC in comun in aceste chestiuni definitorii. In schimb anarhismul si socialismul sint pe jumate identice (un raspuns din cele doua e la fel). De altfel anarhistii se considera socialisti liberi (sau libertarieni).

Doua confuzii majore tipice perturba intelegerea corecta a raspunsurilor la cele 2 intrebari de mai sus:

1. Pentru multi nu este evident ca si capitalul este o forma de autoritate, si inca la fel de importanta ca Statul in regimurile politice prezente. Intoxicarea practicata de regimurile capitaliste cu termeni ca “freedom", “free will", “individualism” ajuta masele sa ramina oarbe la autoritatea exercitata asupra lor de un astfel de regim prin intermediul capitalului.

2. Se da prea multa atentie intrebarii 2 fata de intrebarea 1, de aia se exagereaza asemanarea anarhismului cu socialismul si se neglijeaza diferentza.

Materialul este oferit cu amabilitate spre publicare de autorul sau, Darth Korg (pseudonim) editorul Elkorg Media, serviciu de stiri pe care va invitam sa il vizitati la elkorg.blogspot.com, impreuna cu pagina grupului de discutii Elkorg, groups.yahoo.com/group/elkorg3

(Va urma)

Iata care vor fi urmatoarele episoade:

# Episodul II: Autoritatea ierarhica: fabrica de idioti si corupti

# Episodul IIII: Anarhie si organizare sociala

# Episodul IV: Este anarhia o utopie din cauza naturii umane?

# Episodul V: Managerul capitalist, o piedica in calea libertatii si dezvoltarii propriei afaceri

# Episodul VI: Proprietatea privata, nemesisul libertatii in capitalism