Aderarea a provocat serioase disensiuni interne in Cehia. Guvernul din acea perioada a pierdut puterea. Actualul prim-ministru, Stanislav Gross, este somat sa demisioneze, guvernul fiind amenintat cu un al doilea colaps in mai putin de un an.
Din cauza cheltuielilor legate de mediu, aderarea i-a costat pe cehi 3% din PIB, din care 0,9-1% le-a fost furnizat de Uniunea Europeana. Ajutorul direct acordat ajungea in 2004 la suma de 1,8 miliarde de euro. In plus, Cehia va fi a treia tara, dupa Ungaria si Polonia, in care UE va investi in perioada 2004-2006, fiindu-i alocate 2,6 miliarde de euro.
Puncte tari
Pe plan economic, Cehia avea multe puncte forte. Inflatia cumulativa se mentinea la un nivel coborit, astfel depasind, in 1999, Anglia, Irlanda, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia si egalind Olanda. 70% din exporturile ei erau directionate catre tari din UE.
Acest fapt e semnificativ, pentru ca demonstreaza flexibilitatea economiei: intr-o perioada foarte scurta de timp, exportatorii s-au adaptat la o piata vestica exigenta. Mai mult, un raport ONU demonstra ca, dintre fostele tari comuniste, Cehia era cea mai bine dezvoltata din punct de vedere tehnologic.
Si mediul social era echilibrat. Rata somajului a ramas constanta si mica, iar diversificarea sociala a fost neglijabila pe durata tranzitiei. Se putea afirma ca exista potential pentru o dezvoltare economica rapida.
Puncte slabe
Dupa o recesiune de 3 ani, in care a fost negativ, PIB-ul pe cap de locuitor avea inca un nivel scazut inainte de aderare. Totodata, dimensiunile pietei cehe erau reduse, iar puterea de cumparare aparea ca relativ slaba pe plan international. Desi exista stabilitate macroeconomica, finantele publice se deteriorau din cauza unor deficite bugetare.
In timpul perioadei de preaderare, progresul Cehiei in modernizarea si restructurarea economiei a fost mai lent decit al altor tari candidate.
Ca si Polonia, Cehia avea, dupa regimul comunist, una dintre mostenirile cele mai problematice din punct de vedere industrial in sectoarele carbunelui si otelului. De aceea, abia la inceputul lui 2003 fusese finalizata privatizarea lui Nova Hut, una dintre principalele otelarii.
In timpul negocierilor, UE a silit Cehia sa trateze radical aceste probleme, prin intermediul unor limite stricte impuse ajutorului de stat si al unor cote de productie.
Dificultati
Pe ultima suta de metri au ramas negocierile privind agricultura, probabil cel mai dificil capitol. In acest domeniu, exista o concentratie latifundiara: firme detinatoare a peste 1.000 ha gestioneaza peste 60% din terenul arabil, ceea ce deosebea Cehia de restul tarilor membre UE.
S-a calculat ca dezvoltarea agriculturii de dupa aderare va duce la o crestere a somajului cu aproximativ 15% in acest sector. Pina la urma, Cehia a acceptat cota de 90.300 de vite in loc de cea initiala de 130.000, dar doar dupa ce negociatorii s-au asigurat ca aceasta concesie va fi compensata in alte domenii.
Alte zone unde existau probleme majore au fost definite de un raport al Comisiei Europene, dat publicitatii cu putin timp inainte de aderare:
pregatirea dublei recunoasteri a calificarilor profesionale (inclusiv a celor medicale), imbunatatirea companiilor de procesare a hranei, pentru a se ridica la standardele de sanatate publica (aceasta problema nu a fost solutionata pina la aderare) si o semnificativa perfectionare a aplicarii reglementarilor tehnice si sociale in transport.
Mostenire democratica a la Svejk
Teoretic, Cehoslovacia a avut o situatie speciala in perioada interbelica: in timp ce tarile din jurul ei cadeau prada unor regimuri militare, regale sau autoritariste, ea si-a mentinut sistemul parlamentar, liberal.
Totusi, istoricii afirma ca democratia exista doar nominal, in fapt fiind vorba de o gerontocratie stagnanta, fara nici o tensiune intre putere si opozitie si fara vreun efort serios de a implica tinerele generatii in politica.
