Mult se vor fi mirat liderii europeni vazandu-l pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, la Bruxelles, sustinand cu atata putere conceptia sa de politica externa vizand bazinul Marii Negre. "Evolutiile din Ucraina si cele din Georgia au deschis calea pentru avansarea democratiei, securitatii si prosperitatii economice in intreaga regiune a Marii Negre.

Europa nu va fi nici completa si nici libera pana cand Ucraina, Republica Moldova si Caucazul de Sud nu vor fi ancorate in comunitatea euroatlantica", a spus presedintele, la summit-ul NATO.

In general, cand se participa pentru prima data la intalnirile la nivel inalt, asa cum a fost summit-ul de la Bruxelles, si cand vii dintr-o tara ca Romania, este bine sa se vorbeasca putin si sa se asculte mai mult.

Atunci cand se vorbeste, este bine sa nu se faca promisiuni, altele decat cele care sunt unanim acceptate - gen "luptam pentru pace si democratie", si sa nu implici mai mult decat ai strict in jurisdictie. Nicidecum sa se promita, ca reprezentant al Bucurestiului, integrarea in NATO si UE a unor tari aflate in spatiul ex-sovietic.

Formal, declaratiile presedintelui Basescu la Bruxelles par corecte. In realitate insa, ele pot pune Romania intr-o situatie delicata fata de europeni. De exemplu, Ucraina lui Kucima si Ianukovici devenise un stat cu o politica externa de-a dreptul agresiva fata de vecini si Occident.

Fostul regim de la Kiev vanduse arme lui Saddam Hussein in timpul embargoului, desfasura activitati si avea atitudini ce erau realmente un pericol pentru securitatea spatiului euroatlantic. Ne aducem aminte de politica fata de Romania, de provocarile pe care Kucima le facea in Delta Dunarii, in toamna trecuta, in incercarea disperata de a prezenta opiniei publice din propria tara un dusman extern.

Cu sprijinul puternic al SUA, prin repetarea unor alegeri initial falsificate de fosta putere, la conducerea tarii a fost adus Viktor Iuscenko, considerat, deocamdata, un pro-occidental. Deocamdata, fiindca Iuscenko ridica, deja, primele probleme Occidentului.

Intr-o forma de-a dreptul violenta, neagreata la Bruxelles, el a cerut admiterea imediata a Ucrainei in UE, fapt respins, desigur, de diplomatii europeni. Si asta, fiindca usa extinderii Europei abia daca mai e intredeschisa pentru Romania si Bulgaria.

In rest, discutiile cu Turcia - punte intre civilizatiile occidentala si orientala - se anunta de lunga durata, iar la capatul lor nu se afla inca statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii. Europa se concentreaza acum pe propria extindere si gasirea noii identitati. Cel putin deocamdata, ea nu are forta pentru o noua extindere, de aceasta data in sfera de influenta a Rusiei.

Sigur ca Romania ar dori sa nu mai fie ea granita lumii occidentale in fata Estului si sa aiba alaturi Ucraina si, mai ales, Republica Moldova, al doilea stat romanesc din Europa. Dar nu Romania este in masura sa promita, de-a lungul si de-a latul Marii Negre, integrari in UE si NATO! Niciodata dupa prabusirea comunismului, scena politica internationala nu a fost atat de agitata.

Niciodata relatiile interoccidentale nu au fost atat de complexe cum sunt astazi. Chiar vizita presedintelui Bush in Europa a urmarit detensionarea relatiilor cu Franta si Germania. Or, summit-ul europeano-american a reusit si nu prea...

In ciuda cinei luate cu Chirac si a discutiilor cu Schroeder, din nefericire, asupra unor probleme de maxima importanta, cum sunt restructurarea NATO sau interventia in Irak, lucrurile au ramas la fel de neclare. Lupta politico-diplomatica intre cele doua maluri ale Atlanticului va continua.

Fie si a da impresia ca Romania alege astazi intre occidentali, a promite altor state integrarea in Uniunea Europeana, cand ea insasi nu a ajuns acolo, poate transforma tara intr-o victima colaterala a razboiului intre cei mari.

Integrarea Romaniei in UE poate fi amanata! Deja, in spatele usilor inchise de la Berlin si Paris, dupa primele zambete la aflarea ambitiilor Bucurestiului de a face "axe", acum au loc ridicari de sprancene vizavi de ceea ce ar putea fi Romania in Uniunea Europeana. Unii vad, deja, in Romania inca un avocat al americanilor, la fel ca si Polonia.

Cu singura exceptie ca SUA nu au cerut niciodata Bucurestiului sa joace acest rol si, in consecinta, nici nu sunt dispuse sa plateasca vreun pret pentru asta. Ca urmare, o buna parte a Europei incepe sa priveasca spre Romania cu mare reticenta. Dupa ce a fost aprobat formal de Comisia Europeana, Tratatul de aderare a Romaniei la UE va fi dezbatut in Parlamentul European pe 13 aprilie.

Exista toate sansele ca discutiile sa evolueze in mod nefavorabil pentru Romania, asa cum s-a intamplat in primavara trecuta, cand baroana Nicholson ceruse oprirea negocierilor de aderare cu tara noastra. Atunci, aproape intreg guvernul Nastase a luat cu asalt Bruxellesul si marile capitale europene, reusind, in final, via Berlusconi, anularea demersului baroanei.

Or, astazi, la Bucuresti, se pare ca admiterea Romaniei in Europa este considerata un fapt implinit. Lumea face deja planuri si strategii pentru ceea ce ar putea fi mult dupa momentul aderarii. In realitate, Romania are de indeplinit un program dur, cerut de Europa, cu termene si date precise.

La doua luni de la instalare, guvernul Tariceanu are inca probleme in a se integra pe sine in Romania, nicidecum sa mai integreze Romania in Europa. Coalitia celor patru partide, in cap cu premierul Tariceanu, nu reuseste sa fie coerenta nici in demersurile interne, nici in cele externe. Institutiile statului insarcinate cu lupta impotriva coruptiei sunt departe de a-si fi gasit cadenta.

Declaratiile si actiunile presedintelui Basescu - pana la urma, singurul punct fix in urmatorii cinci ani in politica interna romaneasca - par sa ignore programul de aderare a Romaniei la UE si, mai ales, urgenta absoluta a implementarii acesteia.

Lucru periculos, fiindca, tot incercand sa faca din Marea Neagra pamant romanesc, noul regim de la Bucuresti uita ca Romania insasi trebuie sa devina, mai inainte, cu adevarat o tara europeana.