Varujan Vosganian a atacat ieri, in pagina de opinii a ziarului ZIUA, tema incendiara a SIF-urilor. Dupa ce, in calitatea pe care o are, de presedinte al comisiei de specialitate in Senatul Romaniei, a avut o lunga discutie cu reprezentantii acestora. Si a lansat ideea ridicarii limitei de detinere a actiunilor de catre o singura persoana, fizica sau juridica, de la 0,1 la suta la 1 la suta.
Si crede Vosganian ca aceasta este solutia. Dupa parerea mea, un asemenea tratament echivaleaza cu o frectie la un picior de lemn. Si atata tot. SIF-urile, care reprezinta o insemnata parte din economia romaneasca, trebuie, pur si simplu, dezlegate de blestemata regula a limitei de actiuni, care face ca adunarile generale ale proprietarilor sa fie simple fictiuni.
Iar conducatorii lor, veritabili baroni ai unor struto-camile comunisto-capitaliste, sa actioneze dupa "principiul stat in stat", taind si spanzurand in gradina in care exista, de fapt, milioane de actionari. De ce sustin ca Varujan Vosganian nu are dreptate - desi el propune o crestere de zece ori a numarului de actiuni legal detinute? Si cu ce argumente ma pot prezenta in fata cititorilor?
Aceasta situatie pe care o regasim acum este, in mod vadit, anormala. Motivele sunt mai multe. Primul si cel mai important este ca o regula elementara a economiei de piata e incalcata. Atat timp cat niciodata adunarile generale ale actionarilor nu se pot intalni altfel decat fictiv. Iar managerii tin, de fapt, loc de AGA. Si taie si spanzura, fara a se supune controlului actionarilor.
Al doilea motiv este ca aceste SIF-uri detin parti importante ale economiei romanesti, ele fiind, la randul lor, actionare in aproape toate tipurile de societati comerciale bancare sau de asigurari. O economie care schioapata. Care intarzie sa se relanseze cu adevarat. Si, cum este si firesc, o parte din responsabilitate revine managerilor celor cinci SIF-uri.
Vrem sa revigoram economia romaneasca? Daca da, atunci deciziile unilaterale de conducere ale acestor mega-societati publice trebuie sa coboare dinspre cei care le sunt manageri catre cei care le sunt actionari. Este o regula elementara a eficientei.
Al treilea motiv este ca numai daca se ridica pragul CAP-ist de 0,1 la suta, marii investitori pot veni si achizitiona, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti, pachete semnificative din SIF-uri. Ceea ce, in mod evident, le aduce acestora lichiditate, iar economiei romanesti atat de mult asteptata infuzie de capital.
In fine, al patrulea motiv - poate nu ultimul - este ca, de fapt, legea a fost incalcata. Dupa discutia cu baronii SIF-urilor, Varujan Vosganian afirma, in editorialul publicat ieri, ca in trei din cele cinci SIF-uri coagularea actionariatului este destul de avansata si poate duce, in scurt timp, la formarea unei majoritati. Poftim, nebunie! Legea cu limitarea la 0,1 la suta e doar pentru catei.
Smecherii, respectiv chiar managerii SIF-urilor, au stiut sa incalce legea. Si nu i-a cercetat nimeni penal. Ridicarea pragului poate fi simultana cu punerea sub ancheta a celor care au incalcat, pana in prezent, statutul acestor societati. Pentru ca altfel nu am face decat sa legalizam o frauda.
Si cu ce or fi cumparat ei, acesti functionari - care nu se stie prea bine cum s-ar descurca in managementul unor micro-intreprinderi - pe fata sau pe sest actiuni la SIF-uri, astfel incat se pot coagula intr-o majoritate? Vorbim de zeci sau poate chiar sute de milioane de euro. De unde acesti bani, daca nu tot din "stoarcerea" SIF-urilor? Adica a actionarilor.
Am avut prilejul, in ultima vreme, sa discut cu unii dintre acesti manageri. Care sunt baroni reali sau fantome de baroni. Pentru ca, pana la o cercetare mai atenta, e imposibil de stiut daca ei se reprezinta pe sine sau sunt doar paravane in spatele carora se ascund, sub anonimat, adevaratii dirijori.
Au incercat sa ma convinga, cum au facut si cu Varujan Vosganian, ca nimeni nu poate desface o regula dupa care functioneaza aceste societati. Pentru a fi modificat statutul, spun ei, astfel incat sa se renunte la limita de 0,1 la suta - pe care tot ei au incalcat-o sau au acceptat sa o incalce altii - este obligatorie organizarea unei adunari generale. Care nu se poate tine. Niciodata.
Pentru ca nimeni nu poate aduna la un loc milioane de actionari, raspanditi pe intreg teritoriul Romaniei. Acest rationament este fals!
Ceea ce statul face, statul poate desface. Atunci cand statul a decis aceasta formula de mare privatizare, tot el a stabilit regula de 0,1 la suta, incercand sa evite o preluare ostila a conducerii SIF-urilor. Ceea ce atunci a fost bun, acum e rau. Iar statul poate desface ceea ce a facut el insusi. Guvernul are aceasta obligatie.
