Coruptia generalizata constatata, zilele trecute, de europarlamentarul german Markus Ferber nu este de ieri, de azi.

Capturarea statului de catre grupuri de interese mafiote cu conexiuni politice s-a produs in ultimii patru ani. Timp in care oficialii europeni au laudat progresele Romaniei in procesul de integrare, au admis ca au fost indeplinite criteriile statului de drept si au inchis negocierile de aderare in ultimele zile de mandat ale Cabinetului Nastase.

O singura voce din corul occidental a facut constant opinie separata, dar aceasta nu a apartinut nici sefului Comisiei Europene Romano Prodi, nici comisarului pentru extindere Günther Verheugen, ci ambasadorului SUA la Bucuresti Michael Guest, desi Romania nu urmeaza sa devina membru al Statelor Unite, ci al Uniunii Europene.

Cabinetul Nastase a fost tras de urechi parinteste, pentru ca nu a respectat moratoriul impus adoptiilor internationale, dar a fost laudat pentru infiintarea Parchetului National Anticoruptie, o forma fara fond.

A folosi coruptia generalizata pentru a bloca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, acum, cind la putere a venit o administratie hotarita sa lupte cu orice risc impotriva coruptiei, ar fi o mare nedreptate.

Este adevarat ca Uniunea Crestin-Sociala din Bavaria, membra a Partidului Popular European, nu este la prima incercare de a opri procesul de extindere, fiind cunoscuta ca fractiunea cea mai radicala eurocentrista dintre conservatori.

Anul trecut pe vremea asta, Edmund Stoiber, liderul Uniunii Crestin-Sociale si guvernatorul Landului Bavaria, contributor important la bugetul Germaniei si, implicit, al Uniunii, afirma ca UE nu poate suporta – institutional si financiar – mai mult decit extinderea cu zece state, infaptuita la 1 mai 2004, si ca integrarea Romaniei si a Bulgariei nu poate fi realizata pina cind noile tari admise

nu se vor fi racordat deplin la comunitate. Acelasi partid european s-a opus, constant si cu inversunare, ideii de a incepe negocierile cu Turcia, sustinind ca promotorii extinderii doresc o Europa care sa fi uitat de sine insasi si de propria identitate.

Declaratia lui Markus Ferber exprima deci o opinie pina acum izolata in cadrul Uniunii Europene, chiar in interiorul Partidului Popular European. Intrebarea este daca nu cumva principala institutie cu atributii privind extinderea, Comisia Europeana, va folosi acest curent de opinie impotriva admiterii Romaniei.

Ar fi grav, dar, mai ales, ar fi o bila neagra pentru Uniunea Europeana care, asa cum am aratat, in ultimii patru ani s-a limitat in a evalua indeplinirea criteriilor tehnice, adica n-a vazut padurea din cauza copacilor.

Si, pentru ca dl Ferber a adus vorba despre coruptia generalizata, la ce concluzie a ajuns, oare, Comisia Europeana dupa examinarea celebrelor stenograme din sedintele PSD, unde se vorbea, inclusiv, despre trafic de influenta la nivel european?