Cincisprezece ani de tranzitie chinuita au facut din romani un popor de pesimisti. Dupa atita amar de vreme, si vestile bune sint prilej de angoasa. Intarirea leului fata de principalele valute este si-acum vazuta ca nefireasca. Leul greu, fara patru zerouri din coada, este asteptat cu inima strinsa, de teama rotunjirilor de pret.

De vina pentru aceasta frica perpetua este inflatia dramatica, cea care a facut din moneda nationala un insemn monetar fara valoare. De aceea ii este atit de greu acum guvernatorului Mugur Isarescu sa explice de ce leul se intareste, cum de leul greu va trebui, eventual, sa scada preturile, nicidecum sa le creasca.

Romanii sint inca intorsi cu fata spre trecut, desi, in doi ani, vom intra in Uniunea Europeana. Dovada ca nici jurnalistii nu sint mai prejos, un cotidian a titrat ca denominarea ne aduce la preturile din anii ’50 si la salariile medii din 1955. Ei au picat in tentatia, oarecum omeneasca, de a compara preturile si salariile de dupa denominare cu leul din anul 1950.

Pentru soarta leului greu, astfel de comparatii sint pe cit de false, pe atit de periculoase. Mugur Isarescu a incercat ieri sa repare „gafa“, aratind ca, de astazi, incepe antrenamentul pentru preturi europene, nu pentru cele din anii ‘50.

El a intuit ca romanii ar putea sa cada in capcana statisticii, sa compare leul greu al anului 2005 cu leul din 1989. Adevarul economic este insa ca, in 1990, cantitatea disponibila de bunuri si servicii acoperea numai 9% din masa monetara, ceea ce inseamna ca, din fiecare leu, numai noua bani reprezentau valoare adevarata.

Restul nu era altceva decat propaganda, insemne monetare fara acoperire in bunuri si servicii, inflatia fiind inabusita prin controlul rigid al preturilor pentru pastrarea unei aparente stabilitati si a unei forte a monedei foarte departe de realitate. O comparatie intre preturile dirijate din 1989 si cele stabilite de piata in 2005 este si mai absurda.

Cum plastic amintea, cu o alta ocazie, guvernatorul Mugur Isarescu, in 1989, o masina nu costa 70.000 de lei, ci 70.000 de lei si cinci ani de asteptat la rind cu banii la CEC, iar un kilogram de carne nu costa 37 de lei, ci 37 de lei plus o noapte sau mai mult de stat in frig la coada.

In opinia noastra, pentru ca introducerea leului greu sa-si atinga scopurile, fara sa cada in astfel de capcane statistice, o campanie mediatica accentuat pozitiva, pe intelesul intregii populatii, este strict necesara. Ceea ce BNR va purcede sa faca incepind chiar de astazi.

Miza cea mare este ca leul greu sa marcheze finalul cosmarului inflationist si sa fie puntea de legatura spre adoptarea euro. Desi pare paradoxal, ideal ar fi ca leul greu sa aiba o viata scurta, pentru ca asta ar insemna adoptarea rapida a euro si, implicit, consacrarea economiei romanesti ca una europeana.

Leul greu trebuie deci sa contribuie, asa cum s-a intimplat in alte tari care au procedat la denominare, la stabilitatea preturilor. De aceea, pentru succesul leului greu, factorul psihologic cintareste enorm.

Pina sa trecem insa la euro, mai este cale lunga. Cele mai optimiste estimari vorbesc de anii 2012-2014. In rastimp, leul romanesc trebuie sa fie nu numai nou, ci si tare. Ceea ce este acum reflectat de piata valutara trebuie sa-si gaseasca un corespondent in economia reala.

Aceasta este cea care va da consistenta unei operatiuni asupra careia Isarescu insista si avertizeaza ca nu este o chestiune de cosmetica. Leul tare va da mult de furca economiei reale, care s-a refugiat ani de zile in inflatie. El va forta restructurari dureroase pentru ca intreprinderile nu-si vor mai putea varsa in preturi pierderile si managementul defectuos.

Leul greu si inflatia in scadere sint doi factori care se potenteaza reciproc. BNR stie acest lucru si va face totul pentru ca si denominarea sa duca inflatia in jos, spre nivelurile din Uniunea Europeana. Dar, pentru ca nu doar leul, ci intreaga economie romaneasca se afla in anticamera euro, mult mai important decit momentul 1 iulie, cind vom avea in buzunare leii noi, sint anii care vin.

Daca acum, prin denominare, spera Isarescu „forma va influenta fondul“, dupa acest moment si fondul va trebui sa influenteze forma. Si asta nu mai depinde doar de Banca Nationala a Romaniei.