Romanilor nu le este clar ce se intampla in educatie, reiese dintr-un sondaj al Centrului Educatia 2000+, Gallup si Metro Media Transilvania.
Centrului Educatia 2000+ prezinta rezultatele primului sondaj de opinie realizat la nivel national care si-a propus sa identifice care sint reprezentarile generale ale romanilor cu privire la educatie.
Initiativa de a comanda un astfel de sondaj a apartinut Centrului Educatia 2000+, care a stabilit si topicile care au fost cercetate.
Sondajul a fost realizat anul trecut, pe un esantion reprezentativ la nivel national de 2209 persoane, de catre The Gallup Organization Romania si Metro Media Transilvania. Specialistii Centrului Educatia 2000+ au dorit sa identifice:
- relevanta educatiei asupra succesului in viata (bunastare);
- gradul de cunostere a sistemului de invatamint si a ofertei scolare de catre populatie;
- gradul de acceptare la care s-a ajuns astazi in ceea ce priveste existenta invatamintului privat;
- ce inseamna o scoala buna in ochii romanilor;
- gradul de incredere in sistemul de educatie, scoala si profesori;
- masura in care romanii doresc sa se implice in educatia copiilor lor;
- cum a primit populatia schimbarile care au avut loc in sistem din 1990 si pina astazi;
- daca in acceptiunea romanilor scoala este un loc care asigura sanse egale tuturor copiilor;
- daca romanii sint dispusi sa investeasca in educatia lor si dupa terminarea scolii;
- cum isi reprezinta cetatenii nostri invatamintul de astazi din punctul de vedere al calitatii si in comparatie cu invatamintul din Occident si cu cel din perioada comunista.
Romanii nu vad neaparat o legatura directa intre a avea scoala si a avea bani.
Una dintre cele mai cinice opinii ale romanilor este aceea ca, pentru a avea succes in viata (cel putin din punct de vedere material), nu este nevoie sa ai prea multa scoala: 51% dintre respondenti au opinat in acest sens.
In mod aparent paradoxal, cu toate ca educatia nu este perceputa ca factor de succes, 84% dintre concetateni si-ar indemna copiii sa isi continue studiile dupa absolvirea invatamintului obligatoriu si nu sa inceapa sa munceasca.
Si mai interesant este ca, dintre acestia, 87% opteaza, in indrumarea pe care ar acorda-o copiilor, catre o forma teoretica de studiu - liceu sau facultate (peste jumatate si-ar sfatui copilul sa mearga la facultate). Pentru scolile de arta si meserii ar opta doar 7% dintre potentialii parinti.
Explicatia aparentului paradox ar putea consta in faptul ca educatia este valorizata de imaginarul colectiv romanesc (ai carte, ai parte), imaginar contrazis insa de opulenta afisata pe canalele mediatice de catre o serie de personaje imbogatite in mod controversat in ultimii ani.
Nu este prea clar ce se intimpla in sistem.
Incercind sa afle gradul de cunoastere al populatiei cu privire la sistemul de invatamint, initiatorii sondajului au propus citeva intrebari cu privire la structura acestuia. Subiectii au fost intrebati care este numarul de clase obligatorii in invatamintul de stat in momentul de fata.
Din intreg esantionul, doar 34% au raspuns corect, si anume 10 clase, restul imaginind diferite situatii, dintre care cele mai frecvent mentionate au fost 8 clase (38%), 9 clase (5%) si 12 clase (14%).
Slaba cunoastere asupra acestui aspect este explicabila prin numarul relativ mare de schimbari din sistem ce au avut loc in ultimii 8-9 ani, insuficient promovate si mediatizate (si mai ales explicate) in rindul populatiei. Trecerea la invatamintul de 10 clase, impusa anul trecut de catre Minister in scopul de a compatibiliza sistemul nostru de educatie cu cel din U.E.
, nu a fost indeajuns adusa la cunostinta populatiei.
Mai mult decit intentia de a afla daca oamenii cunosc ce se intimpla in educatie, realizatorii sondajului au dorit sa identifice si care este numarul de clase care cred romanii ca ar trebui sa fie obligatorii si gratuite.
Raspunsurile au confirmat tendinta noastra de a ne tine cit mai mult odraslele in scoala: 48 % au opinat ca invatamintul obligatoriu ar trebui sa fie de 12 clase, si doar 18% au optat pentru 8 clase. Observam aici ca masura Ministerului Educatiei de a creste numarul de clase obligatorii isi gaseste sustinere populara.
Invatamintul privat este din ce in ce mai acceptat de societate.
In ceea ce priveste invatamintul privat, el pare sa fie acceptat de cea mai mare parte a populatiei, mai mult de jumatate dintre respondenti (55%) indicind ca sint de acord cu existenta acestuia, o parte din ei mentionind faptul ca ar trebui sa existe organizatii de invatamint private in anumite conditii: taxe rezonabile, calitate si seriozitate, sa fie acreditate si recunoscute, sa predea
discipline standard dupa norme asemanatoare cu institutiile de invatamint de stat sau sa acorde locuri de munca la terminarea studiilor. Totusi, un segment important, 39% din populatie, nu este de acord cu invatamintul privat sub nici o conditie.
Subiectii au fost de acord cu existenta acestui tip de invatamint mai degraba la nivel universitar, si mai putin la celelalte niveluri, dar diferenta nu este flagrant semnificativa.
O scoala buna: mai intii profesorul, si dupa aceea elevul
In opinia romanilor, calitatile profesorilor califica o scoala pentru a fi buna, fiind trecute pe plan secund alte criterii (cel putin la fel de importante pentru a considera o scoala ca fiind buna) precum dotarea scolii, rezultatele elevilor la scoala si dupa absolvire, atentia pe care o acorda scoala elevilor (invatarea centrata pe elev) sau calitatile manageriale ale conducerii.
Din nefericire, remarcam ca in mintea romanilor principalul actor al scolii ramine profesorul, el fiind masura unei scoli, astazi cind ne dorim din ce in ce mai mult ca elevii si formarea acestora (inclusiv obtinerea de rezultate bune) sa fie principalul criteriu in a evalua o institutie de invatamint.
Un profesor bun este un profesor bine pregatit. Rezultatele elevilor conteaza mai putin.
Acum ca am vazut ce inseamna o scoala buna, trebuie sa ne indreptam atentia catre "actorul central" al scolii, si anume profesorul. Cercetatorii au urmarit sa afle ce inseamna in perceptia populatiei un profesor bun.
Raspunsurile ne indica ca pregatirea profesionala (25%) si relatiile cu elevii (incluzind si practicile pedagogice, 20%) sint principalele doua caracteristici ale unui profesor bun.
Alte calitati (secundare) pentru ca un profesor sa fie considerat bun sint: sa aiba relatii bune cu elevii (inclusiv sa fie un pedagog bun), sa aiba chemare penru profesia de educator, sa aiba calitati morale, sa obtina rezultate bune impreuna cu elevii sai, sa aiba experienta, sa fie exigent, sa nu faca diferente intre copii.
Rezultatele elevilor pregatiti de un profesor anume par sa fie mai putin importante pentru majoritatea respondentilor, ca si faptul ca trateaza toti elevii in acelasi mod, fara sa faca discriminari.
O alta perspectiva interesanta asupra profesiei de educator reiese din faptul ca initiatorii sondajului au vrut sa afle daca profesorii romani (categorie socio-profesionala distincta) se bucura de increderea compatriotilor. Astfel, la intrebarea cita incredere aveti in pregatirea profesionala a invatatorilor si a profesorilor, se observa ca oamenii au in general multa incredere in educatori.
Datele releva ca in mediul rural increderea in invatatori si profesori este mai mare cu cca. 6-8 procente.
Ce fel de cetateni formam?
Nici scoala, nici profesorul nu pot fi scopuri in sine, autosuficiente pentru a putea evalua doar dupa acesti actori (scoala-actor institutional/profesorul-actor colectiv) calitatea invatamintului din Romania. O alta variabila, cu mult mai importanta, este elevul.
Centrul Educatia 2000+ a vrut sa afle cum doresc romanii sa fie formati viitorii cetateni si pe ce tip de comportament ar trebui sa puna accentul scoala.
Astfel, chestionarul a inclus o intrebare inchisa care a lasat subiectilor doar posibilitatea de a alege intre doua tipuri de valori comportamentale pe care ar trebui sa se puna accent in scoala: valori traditionale (ordine, respectarea regulilor), versus valori moderne (colaborarea cu oamenii, independenta/initiativa).
Asteptarile populatiei cu privire la valorile de comportament pe care trebuie sa le dobindeasca tinerii sint diferite de cele pe care se pune accent in societatile democratice deschise. Astfel, raspunsurile s-au orientat intr-o masura foarte mare catre ordine si respectarea regulilor, in detrimentul unei gindiri independente si al colaborarii intre oameni.
Ciprian Ciucu,
