La instalarea sa, Guvernul a promis ca va creste incasarile bugetare si prin imbunatatirea colectarii taxelor si impozitelor. In acel moment, societatile aflate in evidentele Ministerului de Finante datorau bugetului consolidat nu mai putin de 165.
000 de miliarde de lei, o suma care, teoretic, odata intrata in conturile statului, ar fi ajutat cu succes la implinirea visului oricarui ministru de Finante.
Din pacate, recuperarea faptica a datoriilor nu este simpla. In primul rand, pentru ca exista sute de societati debitoare unde executarile silite nu au dat nici un rezultat.
Fie ca au un domeniu de activitate ce se ingusteaza de la an la an, iar la licitatii nu se prezinta nici un ofertant - de exemplu, prestatorii de servicii in minerit -, fie ca au active ce se pot vinde, dar nu detin si titluri de proprietate asupra terenurilor, cum este situatia majoritatii furnizorilor de utilitati si servicii ce apartin consiliilor locale.
In al doilea rand, pentru ca exista alte sute si sute de firme care au fost invatate (sau au invatat singure) sa nu plateasca. Din aceasta categorie fac parte, in principal, societatile clientilor politici ai fostului Guvern Nastase.
Luate la bani marunti, "listele rusinii" publicate de Ministerul de Finante abunda in personaje controversate, majoritatea printre cei mai bogati oameni ai Romaniei, care nu au mai platit de ani de zile taxe si impozite. Si nu vorbim de cateva miliarde de lei, ci de cateva mii de miliarde de lei.
Acestora li se adauga si grupul asa-zisilor smecheri, care intarzie sa-si achite obligatiile, in incercarea de a mai rula putin banii prin conturi. Cum se vad pe site-ul Ministerului de Finante, cum incep sa plateasca. Dar, dupa cateva saptamani, o iau de la capat.
O alta categorie sunt marile intreprinderi de stat care au fost lasate sa acumuleze pierderi si datorii pentru a nu se crea convulsii sociale in urma restructurarii sau a lichidarii.
Intr-un fel sau altul, acest comportament are, pana la urma, consecinte negative doar asupra contribuabilului de rand, unicul platitor corect si sigur de taxe si impozite din Romania acestor vremuri. Pentru a-l stopa, Guvernul Tariceanu a inceput acum o serie de executari silite si blocari de conturi neasteptate.
Deja in bugetul asigurarilor sociale de sanatate au intrat cateva sute de miliarde doar la o saptamana dupa ce AVAS a apasat un pic mai tare pedala de acceleratie a recuperarilor. Toate bune si frumoase daca ar si continua in acest ritm.
Dar, din nefericire, exista si sute de cazuri cand inspectorii fiscali trec la pasul doi, inaintand instantelor judecatoresti actiuni de declarare a falimentului. Iar de aici incepe o alta epopee. Si asta pentru ca Romania are cele mai ingaduitoare (fata de datornici) proceduri de declansare a falimentului din Europa.
In timp ce in Polonia, un debitor este declarat falit intr-un an, la noi pot trece si patru. Din acest motiv, in tara noastra se declara anual vreo 800 de falimente, iar la vecini se ajunge si la 8.000.
Cam acestea sunt, pe scurt, datele initiale - ce-i drept, mostenite - de la care trebuie sa porneasca Guvernul in actiunea sa de recuperare a celor 165.000 de miliarde de lei. Dar, de fapt, miza tuturor acestor masuri de reducere a arieratelor bugetare este stoparea actualului comportament al datornicilor fata de statul colector de taxe si impozite.
Iar arestarea lui Iacobov poate fi considerata, in acest context, un exemplu de metoda eficienta. Cetateanul a ajuns la limita de jos a suportabilitatii si nu mai poate plati nimic in contul acestora. De aceea, fara o schimbare profunda a acestei atitudini nesanatoase pentru o economie si asa fragila, Romania nu are cum sa prinda, in 2007, trenul integrarii.
