Imparatul Iulian vinde titluri nobiliare cu 7 milioane bucata

de     Evenimentul Zilei
Luni, 7 martie 2005, 0:00



Flagrant EVZ: cu 7 milioane de lei am cumparat titlu nobiliar de consilier al mai-marelui tiganilor
Ziaristii au pretins ca sint hoti de aparatura electronica si opereaza in Italia

Colorata lume “nobiliara” a rromilor, cu desele scandaluri si lupte interne dintre cele trei “capete incoronate” - “imparatul” Iulian si cei doi “regi”, Florin Cioaba si Ilie Stanescu -, a reprezentat mereu un subiect savuros pentru presa. In septembrie 2003, Iulian i-a vindut lui Ilie Stanescu dreptul de a fi rege cu 300 de euro, citeva mahmudele si doua gaini.

Inspirati de acest precedent, am mers la Iulian sa aflam cit ne costa un titlu nobiliar.

Am incercat, mai intii, sa obtinem o recomandare din partea unui bulibasa, care sa ne trimita la imparatul Iulian. Cel mai aproape de Capitala era Grinea, bulibasa din Teleorman. Ne-am suit in masina si am pornit catre localitatea Buzescu, unde se afla “palatul” acestuia.

Pe Grinea l-am gasit stind pe o banca in fata casei, imbracat “de duminica”: in costum, cu cravata de aur la git si miinile “impanate” cu ghiuluri.
Primii pasi catre “singele albastru”
Sa traiti!
Buna.

Sefu’ Grinea? Mata esti?
Da.

Hai sa traiesti! Uite ce voiam sa vorbesc cu matale... Eu nu stau in tara, stau in Italia. Voiam sa fac cumva sa ma pui si pe mine in legatura ori cu regele, cu Cioaba, ori cu imparatul Iulian. Sa ma faca si pe mine consilier, ceva...
Pai e plecat in Italia.

Io mai stau doua saptamini in tara, cind sa mai trec pe la mata?
Vino peste o saptamina. Un telefon n-ai de vinzare?

N-am acu’. Dar iti aduc unul peste o saptamina, cind vin.
Ne intoarcem dupa o saptamina. Grinea n-are chef de noi si ne amina din nou. Decidem sa mergem pe cont propriu direct la imparat, la Sibiu. Fara nici o recomandare. Ca sa nu ne ducem cu mina goala, ii luam imparatului cadouri: o sticla de lichior si o cutie de bomboane.

Acasa la Iulian

Ajungem la resedinta imperiala - o “pagoda” mare cit sa se vada si de pe Marte, construita in stilul arhitectonic obisnuit supusilor imparatiei lui Iulian. Intram in curte. Inauntru se redecoreaza - trei mesteri ciocanesc la niste fiare, un faiantar transpirat, iar plin de var, face ture prin jur. Lucrarile sint supravegheate de insasi Alteta Sa.

Imparatul Iulian, imbracat ca si muncitorii, da indicatii stind intr-un colt, pe un scaunel. Ii solicitam o audienta.

Sa traiti, Maiestate! Ce faceti?
Hmmm... pe-acasa...

Sintem si noi niste supusi de-ai dumneavoastra... Am adus niste cadouri (ii dam lichiorul si bomboanele)... Am vrea sa vorbim citeva minute, sa va rugam ceva.

“Conte? Trebuie sa-mi fii nepot de frate. Cavaleri, da!”

Imparatul se ridica si ne conduce in salon. Se asaza pe un tron auriu, in capul unei mese de conferinte. Ne invita sa stam pe scaune, apoi ne spune in ce incapere ne aflam: Ministerul Justitiei Rromilor, sala de judecata. Ne prefacem impresionati, apoi ii spunem de ce am venit.

Voiam sa va rugam ceva. Si, dupa, avem si noi grija sa facem donatii pentru Palatul Imperial.
Ziceti.

Stiti cum e? In strainatate, una e sa tii de o casa regala, sa fii cumva nobil, baron, alta e sa fii oricine de pe strada...
Hai ca sinteti cuminti! Asa...

Poate facem cumva sa ne faceti si pe noi ceva, nu stiu, la casa regala. Conte, io as vrea conte.
Trebuie sa fii neam cu mine. Conte? Trebuie sa-mi fi nepot de frate.

Hmm... Nu merge asa... Da’ cavaler se poate?
Cavaler da.

Dialogul se destinde. Imparatul ne spune cite ceva despre relatiile sale externe, apoi se intereseaza de noi.
Ce faceti voi acolo, ma? Numa’ sa nu ciorditi...
Noi nu, Maiestate! Avem baietii nostri care merge pe autobuze si aduce un telefon, un aparat foto digital, noi le dam mai departe... Iulian Radulescu ne conduce in biroul sau particular, semn ca i-am cistigat increderea. Ne arata o mapa cu programul unui simpozion care a avut loc in Italia. Se lauda ca a fost in 90 de tari.

Ne mai spune ca a avut probleme cu supusii, arestati in strainatate pentru tilharii sau jafuri armate. Ii “garantam” ca sintem pasnici.

Noi, Maiestate, nu facem d’astea. Noi - un card clonat, un laptop, un telefon...
N-ar fi bine sa va faceti si voi autorizatie, sa le vindeti legal?
Pai, cum sa vindem legal telefoane ciordite?

Da’ e legala autorizatia. O faceti de ochii lumii... Sintem autorizati, dom’le.....
Aia da, asa e....

Si merge treaba?
Vindem si la “broaste”, avem italieni care cumpara... Am dat doua laptopuri pe august... ca le convine si la ei, le aduc baietii la juma de pret fata de cit e in magazin....

Bonus - o oaie, un DVD si un celular

Este clar ca imparatul ne simpatizeaza. Ne serveste cu coniac “Napoleon” contrafacut. Afacerea devine ca si parafata: vom fi consilieri imperiali cu rang de cavaleri. Pretul: 7.000.000 de lei “donatie” catre Palat, plus promisiunea ca-i aducem un telefon celular, un DVD Player si o oaie.

Ca sa devenim reprezentanti ai casei imperiale in Romania si Italia cu acte in regula, ne trimite in centru sa ne facem fotografii si copii dupa buletine.
Ne intoarcem cu pozele.

Ma, voi acolo (in Italia) vorbiti in numele meu. Io am filiala acolo, da’ vreau sa am tiganii mei, din Romania.
Daa, Maiestate... Va mai dam si noi un telefon, sa va zicem care mai e treaba pe-acolo...

Imparatul Iulian incepe sa completeze actele. Apoi ii dam banii: 2.000.000 de lei avans, restul de cinci urmind sa-i primeasca in momentul in care ne va inmina legitimatiile de consilieri. Ne promite ca vor fi gata in citeva zile. Semnam formularele, parasim resedinta imperiala. Amabil, imparatul Iulian ne conduce pina la poarta.

La termenul stabilit revenim la Sibiu sa luam legitimatiile si sa-i dam restul de bani.
Maiestatea sa ne astepta in birou. Ne stringem miinile. Cu o morga solemna, Iulian Radulescu ne inmineaza legitimatiile: doua ecusoane plastifiate, cu stampila fundatiei internationale a rromilor. Ambele legitimatii au acelasi numar de inregistrare:
Daca sinteti cuminti, aveti multe de cistigat. Uite ce scrie: consilier imperial pentru Romania si Italia. Iar asta e numarul vostru, la amindoi: 318. Pentru ca voi lucrati amindoi in acelasi sediu. Uite ce mai scrie aici: “Rugam autoritatile interne si internationale de a acorda sprijin reprezentantului nostru in caz de nevoie”.

Daaa... si aici: “Please help.....”. Multumim...
Asa ca io va zic asa: sa le folositi cu bine!

Multumim... Cit trebuie sa va mai dam?
Cinci milioane.

Ii dam banii. Precaut, sa nu cumva sa fie vreun flagrant, Iulian Radulescu ne pune sa semnam cite un proces-verbal de donatie. La rubrica “martor” nu a semnat nimeni. Ne da cite o carte de vizita, apoi ne cere adresele de e-mail, noi notam si adresa sa: imparatuiulian@yahoo.com. Ne luam la revedere, nu inainte ca imparatul sa ne ceara 800 de euro, pe care sa-i trimitem prin posta.

Bulibasa Lajos Gabor, speriat de manevre cu fonduri UE

Urmatorul pas a fost sa verificam utilitatea legitimatiilor de consilieri imperiali in zona supusilor “cu staif” ai imparatului Iulian. Am mers mai intii la Cluj, la bulibasa Lajos Gabor, cel devenit celebru dupa ce a declansat scandalul judecatorilor-camatari de la Gherla.

Scenariul: vrem sa reunim sefii rromilor din mai multe judete intr-o fundatie, ca sa obtinem fonduri europene pentru educatia etnicilor. Asta doar fictiv - in realitate, deturnam banii si ii impartim. Bulibasa este reticent:
Uite, sa-ti spun io ceva. O fost aicea un tigan din Jileu. O facut tot asa, proiect, asociatie, nu stiu ce, 50.000 sau nu stiu cit i-o dat, si pentru banii aia o intrat in puscarie.

Da’ cum a intrat?
Pai, l-o suflat.

Da’ ideea e sa nu furi tot. Furi si tu 30 la suta. Cu restu’ de 70 faci ceva, sa se vada...
Is chestii care... cum sa-ti zic io... dai la 20, 30 de persoane, si nu dai la unu... si te-ai dus.
Nu il convingem. In schimb, bulibasa incearca sa ne pacaleasca sa ne vinda o copie de ceas Rolex Daytona cu 5.000 de dolari. Nici el nu ne convinge. Mergem mai departe, la Iasi, unde toata suflarea rroma se supune bulibasei Badea Stanescu. Seful nu era acasa, dar ne primeste sotia. Il sunam, ii explicam pe scurt despre ce este vorba, stabilim o intilnire la un restaurant din oras.

Bulibasa insa n-a venit la intilnire si nici n-a mai raspuns la telefon. A crezut, probabil, ca ne-a trimis Iulian sa-i cerem taxa de protectie.

Daniel Neamu, Robert Andrei






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


893 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by