Sunt oameni puternici, cunoscuti sau hipercunoscuti. Dimpotriva, pe altii nici nu i-ati vazut niciodata la fata. Sunt oameni de retea: nu pot unii fara altii, desi nu se sufera unul cu altul. Sunt singurii castigatorii ai celor 15 ani de Romanie post-revolutionara.

LE PLACE LA APA TULBURE. Si-au impartit balta si stau la panda, toti o data, sa nu cumva sa intre peste ei cineva. Sunt o stransura. Pazesc balta de intrusi, si – mai dihai – si-o pazesc unul de altul. Fac si desfac. Umfla nivelul apei, o invartejesc sau ii coboara limpezimea pana jos, la clisa. Dupa nevoie. Cand vor muschii lor. Sperie pestii mici, care le fug naluca din cale.

Cei mai multi din astia mici sunt inghititi, dati de-a berbeleacul, facuti una cu noroaiele. Subtireii incearca sa reziste pe cont propriu, scot capul, se aventureaza la aer curat, cauta lumina. Indata simt impresurarea spaimei. Fiorul nesabuintei, muscatura indraznelii fara precautii, plesnetul umilintei de a fi dorit sa vrea mai mult.

Sunt pusi la locurile lor de bengosii baltii, care vegheaza, vegheaza.

FIINDCA LE PLACE LA ZARVA MARE. Fonfaie multumiti. Se bucura cand pocnesc acioaiele, cand suiera petardele, cand tiuie artificiile. Hahaie fara oprire cand asurzesc natiunea cu bombe artizanale, bricolate in doi, in trei si aruncate in mijlocul afoniilor. Le dau drumul asa, din gatul mainii, cum le place sa o spuna.

Urla din toti bojogii, doar-doar sa nu-i mai auda pe ailalti ca ei racnind, nu sa se faca auziti. Prefera sa nu fie perceputi. Sa nu ii bagi in seama. Sa nu intorci capul dupa ei. Se multumesc sa stii de frica. Nu de frica lor, de ala sau de ala, ci asa, sa stii de frica in general. Sa amutesti, cand ei pornesc marele zanganit, cand orchestreaza zgomotul slinos. Ei sunt dirijorii.

LE CONVINE SA NU MEARGA LUCRURILE IN TARA. Faceau bani multi din asta. Erau performeri. In ultimii ani, au furat cadentat: 12 miloane de dolari sutiti. Pe zi. Au luat de la stat, au trecut la ei si ai lor. Usor, fara jena, scrumand neglijent pe tastatura, in ritm de "copy-paste" Au luat de la tine, au pus la ei. Au smucit din patrimoniu, au inghesuit la burtica.

Au dat iama in proprietati, si-au ridicat acareturi. Pe unde trec ei, nu mai are rost sa te abati, dai de nimic. Au furat gospodareste, s-au infruptat cu metoda. Au tepuit la marea arta. Profi de profi, ar zice ei.

LE PLACE MULT SI TOTUL. Se innebunesc dupa miroul de benzina si gaze naturale. Si-ar trage teava la capatai, dar nu e prea sanatos. Ar servi una mica – Euro Premium –, la prima ora, la prima tigara. S-ar culca inhaland sub prosop o portioara, direct de la aragaz, de la ochiul mic. Dar nu sunt chiar atat de fraieri. Prefera sa tranzactioneze resursele pe piata de capital.

E cool, e clean, e marfa asa. Se simt la largul lor la negocieri, in spatele tejghelei. Pe sub masa. Pe picior. Cu pistoalele pe genunchi. Pe bancheta din spate a ML-ului. Clefaie sastisiti cand apuca telecomanda, cand rasfoiesc vraful de ziare ale zilei, sau cand ciulesc urechea la radio. Sunt peste tot, n-ai unde sa intorci.

Fac pariuri: "Ma, inchid ochii, butonez telecomanda in orb si din a doua incercare dau de postul meu. Pe 5 mii de coco, sa n-am parte". Alalalt pune prinsoare, ttiind bine ca, oricum, unul din primele patru-cinci posturi de televiziune e ori al lui, ori al lu’ prietenu’ lui, ori al lu’ dusmanu’ lui de moarte, ori al lu’ ala din fata lui, ce dracu.

"Ba dai de-al meu, ma, din a doua incercare", pluseaza lenes. Si pierde. Pune molozul in mana celuilalt si rade. Sunt mesteri amandoi. Cu teancul de ziare, la fel. Cum le iei la mana, cum dai de interes. Isi trag la gioale prin ziare de mama focului. Front page, main story, headline, first page. Termenii uzuali ai manipularii prin media, cred ei. Au invatat-o si p-asta, mare smecherie.

Se arata cu destul printre randuri, fac gaura in hartie, se hlizesc la prim-planuri, isi pun in gand sa mai slabeasca, nu dau bine in poza. Aia de-ai lor, din provincie, n-au greturi de-astea, estetice. Mananca, beau, se indoapa, crapa Armani-ul pe ei o data la trei zile, le luceste neobrazarea pe bucile fetei. Fac bani multi. Au ziaristii la picioare, care scriu despre ei divin.

Sunt frumosi de pica, nenicule. Rad toate premiile presei locale, la sfarsit de an.

LE MIROASE BINE BANUL. E bun si leul, e bun si euroiul, e bun si verzisorul. Nu fac mofturi. Cel mai mult le-a placut banul public, ala muncit de dimineata pana seara de pesticul mic si fricos, banul chinuit si economisit la banca, pierdut in taxe si impozite, inecat in datoriile la utilitati, care nu se mai termina. Au luat banul direct de la sursa, de la statul care il colecta.

Au uns bine si sus ministerele, la ultimul etaj, au uns usile ministrilor, ale secretarilor de stat, ale directiilor descentralizate, usi care interzic silentios accesul. Tot ele, usile, permit accesul, la fel de silentios. Bineinteles, nu pentru toata lumea. In Romania, niciodata n-au scartait usile ministrilor.

Nimeni n-a auzit cum zgarie stiloul pe incredintari directe, fara licitatie, sau cum pocneste usor, pe tastatura, comanda enter, sau ok, pentru garantii bancare neacoperite, pentru certificate de bonitate, pentru imprumuturi avantajoase doar pentru baietii de baieti.

SE JOACA CU SANATATEA. Nu cu a lor, dupa cum am vazut. Se joaca cu sanatatea copiilor, a parintilor, a batranilor. Cumpara lanturi de distributie a medicamentelor si cartelizeaza piata hapurilor.

Controleaza preturile. Asa fac si la carne, si la paine si la bautura. Concurenta, competitia care face ca preturile sa scada, pentru a inmulti cererea, nu le spune nimic. Adaosul lor? Suta la suta, mie la suta.

LE-A MAI PLACUT POLITICHIA. Asta de Dambovita, care se face cu banu’ gramada, ca la targ. Cu unu-doua milioane de dolari, si-au cumparat un partid, au intrat in vreun partid ori au luat de-a gata caroseria aluia, comunist, de pe vremea lui nea Nicu. L-au facut gigea si l-au trimis la guvernare.

Cu alte cateva sute de mii pe an, bani de spaga oficiala, au facut mare galagie prin media, la orice ora, dar mai ales in prime time. A aflat lumea de ei, s-a uitat in gura lor. Au devenit vedetele politice ale zilei. Te-au invitat sa ii votezi. ti-au facut cu ochiul. Pe la spate, si-au dat coate. Au jonglat cu lozincile, au manevrat sforile... Dar nu le-a mai iesit.

OAMENI BUNI, ACEASTA E ROMANIA LOR. A celor care au creat sistemul tranzitiei spre nesfarsit a Romaniei, spre beneficiul lor si atat. Sunt oameni puternici, cunoscuti sau hipercunoscuti. Dimpotriva, pe altii nici nu i-ati vazut niciodata la fata. Sunt oameni de retea: nu pot unii fara altii, desi nu se sufera unul cu altul.

Sunt singurii castigatorii ai celor 15 ani de Romanie post-revolutionara.

Sunt cei care acum se repliaza, cu spatele la zid. Conturile a 43.000 de societati comerciale cu datorii imense la stat au fost blocate. Statul le-a tras banii de datorie fara drept de apel. Au fost deconectate de la bugetul public. Au fost recuperate, in doua luni, peste 60 de miliarde de lei. E inca putin.

Bani necolectati, meniti sa intre in circuitul public, sunt inca ascunsi in conturile lor.

Romania lor, tara tuturor posibilitatilor, incepe sa dispara, incet, dar sigur. E o promisiune. A Presedintelui ales al Romaniei. Din 12 decembrie 2004.