Inainte sa decoleze spre Biroul Oval, Traian Basescu ne-a lasat mostenire o noua dilema: il schimba sau nu pe Tariceanu cu Stolojan? Dorinta presedintelui de a avea suport parlamentar solid pentru executiv nu e deloc absurda.
O data pentru ca este visul oricarei puteri sa nu guverneze ca in povestea cu drobul de sare, apoi pentru ca urmeaza o perioada in care masurile nepopulare impuse de aderarea la UE cer spate politic puternic.
Cum insa organizarea de alegeri anticipate este mai degraba o corvoada constitutionala, pledoaria prezidentiala pentru anticipate a fost privita pina acum mai mult ca o atentionare adresata partidelor din coalita de la putere.
Nu cumva sa trageti unul hais si altul cea, ca "anticipate" scrie pe voi! In spiritul acesta a fost interpretata si cea mai dura interventie publica de pina acum a lui Traian Basescu, in care arata cu degetul spre PUR ca fiind o "solutie imorala".
De atunci insa, guvernul Tariceanu si cele patru partide care il sustin in parlament au lasat impresia ca au depasit cu succes faza rodajului si ca masinaria puterii incepe sa lucreze articulat.
Seres nu-si mai da in petic, Monica Macovei pare sa fi cistigat increderea opiniei publice dupa cazul "Tiriac", Vasile Blaga se detaseaza in topul "tace si face" prin trimiterea la pensie a "dalmatienilor" din politie, Ionut Popescu aplica principiul egalitatii tuturor contribuabililor in fata Fiscului, de la baronii fotbalului pina la baronii presei, Sulfina Barbu taie interesele din
Delta si
adopta proiectul PSD de preschimbare a rablelor pe patru roti in bonuri de aproape 1.000 de euro, iar Mihai Razvan Ungureanu suna goarna primenirii in diplomatie. Nici PUR, partidul care parea sa fi intrat pe post de cal-troian la guvernare, nu mai lasa impresia ca asteapta doar indemnul PSD sa sara din barca Aliantei.
Ba chiar, dupa spusele lui Calin Popescu-Tariceanu, pare ca Voiculescu si-a dat acordul si pentru descaunarea unor baroni PSD de la conducerea consiliilor judetene. UDMR ramine ciine credincios pina la moarte in orice coalitie, iar PNL, copartenerul PD in Alianta D.A., nu poate fi acuzat de sindromul Gica-Contra.
Liberalii i-au redus la tacere pe circotasii din aripa Patriciu, iar vocile invidioase pe partidul din care a plecat Basescu se aud doar in surdina.
Ludovic Orban este doar un exemplu prin care PNL vrea sa arate ca stie jocul in echipa. Desi si-a anuntat premeditat candidatura la Primaria Capitalei, liberalul a acceptat disciplinat decizia conducerii Aliantei PNL-PD de a-l desemna in locul sau pe democratul Adriean Videanu.
Toate sint semne clare ca noua alianta de la putere nu vrea sa repete haosul din anii 1996-2000. In ritmul acesta, patrulaterul PNL-PD-PUR-UDMR poate remonta increderea publicului in guvernarea tip coalitie, compromisa pe vremea CDR.
Or, tocmai pe aceasta traiectorie intervine intempestiv Traian Basescu, anuntind ca Stolojan este refacut complet si vitaminizat pentru postul de prim-ministru in epoca post-Tariceanu. Ce ar mai urma acum? Ca liberalii sa-l ia in serios pe Basescu, sa-l considere pe Tariceanu om de paie si sa pregateasca ruperea PNL si, implicit, a Aliantei D.A.
Pentru ce toate acestea, de vreme ce corabia puterii pare sa mearga in directia corecta? Doar Basescu poate sti raspunsul.
Posibilitatea evocata, de a-l schimba pe Tariceanu cu Stolojan, daca nu e o noua impolitete a presedintelui, este cu siguranta o invitatie la razboi intern in coalitie. Or, cui ii foloseste asa ceva? In apele tulburi in care se scalda Romania azi, cu sabia integrarii deasupra capului, nici macar PSD-ului.
