"Pe cat de tumultuos, cu acuzatii de plagiat sau destainuiri despre apetitul pentru vin, droguri si femei, ii este inceputul de mandat din fruntea Ministerului Educatiei, tot pe atat de furtunoasa si picanta i-a fost si junetea actualului ministru, Mircea Miclea.

Daca in ceea ce priveste diversele afirmatii facute inainte de a deveni demnitar, referitoare la unele placeri lumesti, ministrul Miclea a avut tentatia de a le retracta si a-i ameninta cu tribunalul pe ziaristii "delatori" care au rememorat "faptele sale de arme", de asta data, parafrazandu-l pe Conu’ Leonida, "e chiar Politia in persoana"."

Toate ghidusiile si alte pasiuni mai mult sau mai putin ludice ale tineretilor zvapaiate ale clujeanului Miclea sunt narate chiar de "persoana in cauza".

Si, pentru ca toate aceste "ale tineretii valuri" sa fie aflate de cat mai multi concetateni, prezentul demnitar a scos pe piata, recent, un volum semibiografic, "R’estul si vestul", o corespondenta, in mare parte prin e-mail, intre Mircea Miclea si colega sa, Mihaela Miroiu, distins profesor universitar si sotie a decanului Scolii Nationale de Studii Politice.

De altfel, o carte sprintara si cu multe virtuti, precum autorii sai.

Evadare in «labadox»

"Unii evadeaza in alcool, altii, in spatii formal-abstracte. Eu am evadat in amandoua", i se confeseaza, intr-unul dintre mesaje, partenerei de dialog, actualul ministru al educatiei rememorandu-si pasaje ale studentiei sale. "Dupa orele de curs, ma duceam cu propriul meu profesor de logica la BDLU (bufetul de langa universitate) si stateam in nestire.

" Desigur, "maestru si discipolul" faceau si "aplicatii" pe terenul cu pricina, "subiectul" fiind, de regula, chelnerul: "Zii, tinere coleg, care-i definitia primitiva pentru labadox?" "Un labar doxat, dom’le". "Ha, ha, buna, bunaaa, zicea chelnerul". Insa, aceste clipe nu erau cele mai "glorioase" momente din studentia clujeana a viitorului dregator.

"Aveam prieteni, femei de iubit, carti de citit, iar cand nu-mi ajungeau banii din vanzarea cartelei, sapam gropi in cimitir. O groapa - 600 de lei! Seara ma urcam cu picioarele pe masa si strigam: «Traiasca mortii, moara viii!» si tot palierul de la camin stia ca «a mai ingropat Miclea pe unu’» si da de baut. «Nu eu baa, le ziceam, mortu’ va da de baut! Un pic de respect».

Oricum, veselia studentului Miclea era in toi. "Pana am terminat scoala, m-a durut in cot de socialism. Eu eram vesel si destrabalat".

«Pedagog» de Turda

Numai ca, din pacate pentru junele student, a venit si clipa absolvirii si repartitiei, locul unde a aterizat tanarul profesor stagiar fiind Turda. "Cine dracu’ te-a adus, ma, la Turda? Numai prostii ca tine si zahaitii ca mine mai stau aici", l-a intampinat pe Miclea colegul sau, profesorul de istorie care, din prima, "l-a ghicit".

"Dupa-masa ne-am retras amandoi intr-o magazie mica si intunecoasa, unde isi tinea el hartile vechi si uzate. Nu stiu daca ai baut vreodata intr-o incapere unde intunericul e atat de mare. Iti spun eu cum e: bei cu sete si frica, in inghitituri mari, "se confesa Miclea prietenei sale, Mihaela. Doar ca "placerile" betiei pe intuneric erau mult mai spumoase.

"Spre seara, pluteam in ireal si-am facut pipi pe hartile de istorie si geografie, «numa’ asa, ca sa fim siguri ca suntem deasupra determinismului istorico-geografic». Si chiar eram".

«Psihanaliza» damelor

Insotit de colegul sau de catedra si urinat pe harti, profesorul de istorie din Turda, psihologul Miclea mai avea si momente de evadare, asezonate cu "psihanaliza" reprezentantelor sexului frumos care populau strazile Clujului. "Mergeam la Cluj si ne asezam la «Croco», pe scaune. Ore intregi ne uitam la studente. Le stiam dupa pasi.

Unele paseau elastic si increzator; simteai arcuirea pulpelor in rochiile lor stramte si bucuria de a fi femei, femei adevarate. Altele topaiau, intr-o adolescenta intarziata, treceau in gasca cu alti studenti si erau mai galagioase. Inca nu se descoperisera, inca nu erau femei si inca n-aveau pic de tandrete.

Nii, ba, toapele! Toapele paseau apasat, radeau zgomotos, se imbracau fara gust, aveau putine idei, dar fixe. Astea vin la facultate numai ca sa se marite mai bine. Sunt ca gainile alea care, alergate de cocos, se gandesc ca, daca fug, sunt proaste, daca stau, zice lumea ca sunt curve, si atunci se impiedica".

O data cu trecerea timpului si psihologul Miclea isi mai "decanteaza" panseurile despre menirea feminina, asa incat, intr-o alta "misiva electronica", ii impartaseste co-autoarei volumului viziunile.

"Mai tarziu, cativa au noroc si tot de la o femeie invata lucrul acela nepereche, fara de care suntem arama sunatoare si chimval rasunator, cum zice Pavel: sa iubeasca, Mihaela, asculta-ma pe mine care cunosc bine oamenii de prin labirinturile psihoterapiei. O femeie recunoaste ca este cea mai femeie cand este indragostita de un barbat; cele mai frumoase femei sunt femeile indragostite.

Dimpotriva, barbatii se socotesc mai barbati cand sunt misogini, cand merg la razboi si-si atarna armele de ei ca niste testicule aditionale, cand stau in cabinetele puterii si clocesc un complot. Ascultati aici, purtatori de penis: si macaraua ridica bolovani, si nu e barbat."

Teoria cimpanzeului

Dar, frunzarind paginile op-ului "domnului ministru", se poate regasi cea mai "teribila" teorie izvorata, poate, din dorinta limpezirii unor framantari "e-mailate" sau dintr-o "aprofundare" a unor taine emanate dintr-un manelism filosofic, totul expus in nararea unui experiment.

"Un card de cercetatori au studiat un card de cimpanzei si le-au luat testosteronul (asta e un hormon masculin). Al dracu’, ala care era maimutoi-sef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cat crestea cardul si avea mai multi in subordine, cu atat era ala mai barbat, adica avea testosteronul mai mare.

Dupa o vreme, astia, cercetatorii, l-au luat pe dom’ sef si l-au pus intr-o cusca; i-au dat haleala, bautura, guma de mestecat, de toate, dar nu mai era sef. Ce sa vezi, frate? Incepe la ala sa-i scada barbatia, mai tata, adica nivelul de testosteron, de la o zi la alta.

Il baga inapoi in card, dar intre timp altul ii luase locul, era sef, ii crescuse aluia testosteronul, iar primul pasea supus printre femele. De aici ce invatam noi, copii? Invatam ca socialul regleaza hormonalul; cu cat sunt mai multi supusii, cu atat mai falic, tiranul.

Asa ca noi tragem iar linie si socotim si zicem: o parte din puterea barbatilor se datoreaza, in toata istoria asta umana, femeilor supuse care i-au urmat. Mai departe. Catre varsta a treia, si la barbati, si la femei, nivelul hormonilor sexuali scade dramatic". Bineinteles, nu ne-am propus sa facem o recenzie a cartii compilate de ministrul Miclea si colega sa.

In fapt, daca autorul nu ar fi fost posesorul unui portofoliu ministerial care are menirea de a veghea si perfectiona educatia nationala a tineretului autohton, poate, cartea cu pricina ar fi trecut precum zapada mieilor, iar autorul si-ar fi expus numai amicilor ceea ce le-a transmis vesticilor: "Tu stii ce le spun mereu celor din Vest cand ma intreaba de ce ma intorc in Romania, dupa ce vad ei

cate un documentar cu saracia de la noi? Le spun ca in Romania femeile sunt frumoase si vinul e bun, iar pentru mine aceste argumente sunt suficiente." Astfel, fiind autorul-ministru in aceasta pozitie, de demnitar, morala ar fi, pastrand "stilul Miclea": "Nasol moment, misto coliva!"