Drama sutelor de romani, tratati ca niste gunoaie de autoritatile spaniole, dar si de cele de la Bucuresti, ne obliga sa punem transant problema datoriei pe care statul o are fata de cetatenii sai.

Dupa doua zile de balbaiala, in care mediile de informare sunt intoxicate cu informatii contradictorii, ba de catre onorabilii nostri diplomati, ba de catre ilustrii reprezentanti ai Politiei de Frontiera, suntem siliti sa constatam - oricat de dezolanta este aceasta afirmatie - ca si la 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989 statul isi trateaza cu acelasi dispret cetatenii.

Iar sloganul lansat de ZIUA, conform caruia "siguranta cetateanului e mai presus decat securitatea statului", ramane o simpla vorba in vant.

Evenimentele petrecute la granita spaniola, carora le-au cazut romanii victima, fiind umiliti intr-o maniera extrem de dureroasa, trebuie radiografiate fara mila, astfel incat gravul incident sa poata fi utilizat drept momentul de declic al unei noi mentalitati. Al unui nou comportament al statului fata de contribuabili.

Nu este deloc exclus ca, in unele cazuri, libertatea conditionata de deplasarea in spatiul Schengen sa fi fost incalcata de cei care au incercat in aceste zile sa calatoreasca in Spania.

Inca dreptul romanilor, sub acest aspect, este supus unor obligatii: existenta unor bilete dus-intors; a unor asigurari de sanatate pe toata durata sederii in strainatate; cate 100 de euro pe zi pentru fiecare zi de sedere, dar nu mai putin de 500 euro; alte documente care sa ateste natura voiajului.

Este suficient ca o singura conditie sa nu fie indeplinita, pentru ca autoritatile oricarei frontiere europene sa aiba dreptul de a refuza deplasarea unei persoane in spatiul Schengen. Pana cand, prin aderarea la Uniunea Europeana, vom avea aceleasi drepturi cu ale celorlalti locuitori ai continentului.

Asadar, celui care a incalcat normele legale i se poate refuza, mai intai de catre autoritatile romane si apoi de catre oricare dintre autoritatile europene, tranzitarea dintr-un stat in altul.

Si, fireste, din aceasta perspectiva, o mare raspundere ii revine Politiei de Frontiera care, sub nici o forma, nu are dreptul, fara o verificare minutioasa, sa permita iesirea din tara a unor persoane cu documentele incomplete.

Daca se dovedeste ca au existat fie si numai cateva exceptii de la aceasta regula, in autocarele impiedicate sa patrunda in Spania, precum si in cele intoarse pana in prezent in Romania, atunci va trebui sa raspunda, fara nici un fel de drept de apel, lucratorii de la Politia de Frontiera care au aplicat, in mod iresponsabil, vize pe pasaport.

Scandalos este, insa, ca autoritatile spaniole i-au tratat pe romani in bloc. Si, pentru cativa aflati poate in neregula, au aplicat un fel de pedeapsa colectiva, care este interzisa de toate normele de drept.

Cei mai multi dintre romanii care au avut de suferit o umilinta cumplita in aceste zile, dincolo de calvarul unui drum care nu se mai termina, al unei calatorii care a durat zeci si zeci de ore in conditii improprii, au indeplinit practic toate formalitatile pentru a intra in Spania. Si, totusi, li s-a trantit cu brutalitate usa in nas.

Eu unul nu sunt dispus sa fac vreun proces de intentie Politiei spaniole, in sensul ca aceasta ar putea reprezenta o stranie razbunare pentru accidentul produs de un sofer roman, caruia i-au cazut victime cinci politisti. Nici nu e important, pana la urma, care este motivul real, de vreme ce in cele mai multe cazuri s-a produs un abuz.

Ce trebuia sa faca si inca nu au facut autoritatile de la Bucuresti?

Hai sa ne imaginam cum granicerii romani ar intoarce de la frontiera zeci de turisti spanioli, pentru ca unul sau doi dintre acestia nu au documente in regula. Probabil ca ar iesi un mare scandal international. Iar Guvernul de la Bucuresti ar fi pus, instantaneu, cu spatele la zid.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce furtuna diplomatica s-ar declansa daca victime ar fi cetateni ai unor state europene mai puternice decat Spania. Si atunci, pana la urma, noi de ce nu reactionam prompt si pe masura provocarii? Traian Basescu, chiar prin politica externa pe care o promoveaza, incearca - si face public acest lucru - sa le redea romanilor demnitatea.

Si atunci, de ce nu pune acum piciorul in prag? De ce Razvan Ungureanu nu reactioneaza? Unde sunt notele de protest - macar - ale Ministerului Roman de Externe? De ce nu ne plangem la Bruxelles? De ce nu folosim acest prilej pentru a pune, o data pentru totdeauna, capat abuzurilor impotriva romanilor?

Daca ne gandim la obligatiile pe care autoritatile le au fata de propriii cetateni si le raportam la lipsa de reactie si la balmajeala cu care trateaza acest grav incident, suntem siliti sa concluzionam ca, in continuare, statul roman e dator vandut. Pentru ca are serioase reziduuri de stat totalitar.