Populism cit incape, fantezii de tot risul sau promisiuni marete cu acoperire minima. Aceasta li se propune bucurestenilor, incepind de simbata, prima zi a campaniei pentru alegerea viitorului primar al Capitalei.
De simbata, teoretic doar, pentru ca, in afara unor actiuni de tip comando, organizate de Cristian Popescu, zis si Piedone, cu flacai asaltind mijloacele de transport in comun pentru a-si promova angajatorul, campania a debutat sub semnul lehamitei totale. Doar acelasi Piedone a iesit cu citeva afise, mai degraba penibile, si Marian Vanghelie, candidatul PSD, pe citeva panouri. La fel de penibile.
„Aveti nevoie de un primar nu de un politician", ne sfatuieste Vanghelie, de parca PSD, sub culorile caruia spera sa prinda fotoliul lasat liber de Basescu, n-ar fi partid, ci asociatie culturala. Oricum, cam la atit se reduce campania electorala pentru primaria unui oras de aproape trei milioane de locuitori, dupa doua zile din cele doar paisprezece cit dureaza in total.
Dar nu atit lehamitea care pare sa caracterizeze echipele de campanie si candidatii e lucrul cel mai grav, cit lipsa de substanta a programelor pe care acestia le propun bucurestenilor. Campania lui Vanghelie e mostra de populism cum rar ne-a mai fost dat sa digeram.
Sa spui ca nu te intereseaza marile proiecte de care Capitala are nevoie ca de aer numai pentru ca ori nu te duce mintea sa le sustii, ori pentru ca multe dintre ele sint promise de principalul contracandidat, Adriean Videanu, fie si una, si alta, e o dovada ca, pentru candidatul PSD, Bucurestiul nu inseamna mai nimic. Ce promite, in schimb, Marian Vanghelie? Curatenie.
Reteta sigura, profund autohtona, de aburit o anumita parte a electoratului. Toti fostii sau inca primari longevivi ai marilor orase, care, luati la bani marunti, s-au dovedit sau se dovedesc, cel mult, buni de gura, si-au perpetuat cele doua-trei mandate cu marota „curateniei". Omul cu matura e mai cautat pe la primarii decit managerul cu idei si proiecte. Dar parca totusi.
La peste cincisprezece ani de cind avem posibilitatea de a ne alege edilii, ar fi fost cazul sa ne mai rafinam criteriile. Un alt corifeu al vorbelor goale, dar bune de pus pe ranile unui electorat buimacit, e zisul Piedone. Justitiarul de aprozar promite ordine. Alta reteta scoasa precum iepurele din palarie. Daca-i vezi afisele, nu zic sa-l mai si asculti vorbind, te umfla risul.
Poate ca bucurestenii apreciaza, intr-adevar, mai mult decit altii, mistocareala, dar Piedone are pretentia, pina la urma, la ditamai fotoliul de primar general al capitalei unei tari aproape europene.
Mai sint, apoi, bizarii. Ralu Filip are toate aparentele unui cetatean cu capul pe umeri si umerii drepti. Candidatul Filip te contrazice. Sa-l auzi cu cita gratie bate cimpii despre floricele si copilasii bucurestenilor, de care el, viitorul primar, va avea grija ca de ochii din cap. Dincolo de astea insa, Ralu Filip tine sa lase impresia ca se pricepe la toate.
Tipic si pentru un alt bizar, Nicolae Serbu, care stie una si buna. Bucurestiul are nevoie urgenta de un circuit de Formula 1. Evident, unde altundeva decit in buricul tirgului. No comment. La fel cum iti vine sa taci cind arunci privirea catre ceea ce, in aceasta balta de populisti si fantastici, ar trebui sa reprezinte un soi de speranta.
Vorbim, cum v-ati dat, probabil, deja seama, de Adriean Videanu. Pe cit de greu e sa spui ceva despre candidatul Aliantei, pe atit le va fi, probabil, multora sa-l voteze. Am inteles ca strategii sai de campanie vor sa-l tina, cit de cit, ferit de ochii electoratului, de teama sa nu gafeze.
Daca, pe linga cei enumerati mai sus, Videanu e vazut chiar de unii dintre ai lui ca un gafeur, atunci alde Vanghelie ce-o mai fi? Oricum ar fi, lui Videanu tot nu-i ramine altceva decit sa taca si, cu promisiunea ca va continua asa-zisul program Basescu, sa spere ca, daca tot nu-s Vanghelie si Piedone de nasul Capitalei, cei mai multi dintre bucuresteni se vor multumi si cu o umbra a fostului
primar general, azi presedinte al Romaniei.
