Premiera in miscarea sindicala romaneasca: o mie de sindicalisti de-ai nostri au iesit la miting, nu in Piata Victoriei, nu in fata vreunei prefecturi, ci taman la Bruxelles, unde au participat la o actiune organizata de Confederatia Europeana a Sindicatelor. Majoritatea au plecat cu autocarele si au facut 5 zile pe drum, dus-intors, ca sa demonstreze 4 ore in capitala Belgiei.

Circa 150 de oameni au preferat sa dea un ban in plus, sperand ca daca inchiriaza o cursa charter scapa de oboseala drumului. Dupa ce au vazut ca au luat teapa, ca avionul programat sa decoleze la ora 7.00 a plecat la ora 11.30 si nu spre Bruxelles, ci spre Maastricht, deci era putin probabil sa mai prinda euro-mitingul, n-au renuntat la zbor.

Au alergat nauci, nemancati si nedormiti 24 de ore, pe ruta Romania - Olanda - Belgia si retur, pentru ca sa apuce sa-si expuna, pret de jumatate de ora, pancartele pe strazile Bruxelles-ului. Totusi, efortul a meritat.

Toate confederatiile romanesti sunt membre ale Confederatiei Europene a Sindicatelor de mai bine de 5 ani, dar "epopeea" sindicalistilor romani din capitala Belgiei este primul semn ca, intr-adevar, miscarea sindicala din Romania s-a integrat in structurile europene.

Pana acum doi ani, nici un picior de sindicalist roman nu mai iesea in strada decat pentru obiective concrete si punctuale - salarii mai mari, salvarea intreprinderii la care lucra, comenzi preferentiale de la stat etc.

Sa dea un ban pentru a sustine la mii de kilometri de tara niste concepte teoretice cum ar fi aplicarea Agendei Lisabona sau impiedicarea adoptarii Directivei Bolkenstein era de neconceput. Pana acum un an, colaborarea dintre sindicatele europene si cele romanesti era mai degraba formala.

Europenii i-au scolit pe romani, iar ai nostri au participat cu sarg la toate conferintele si reuniunile de peste hotare, unde diurna era buna.

In mare parte, notiunile predate au fost inutile - cum sa aplici in Romania ceea ce ai invatat de la colegii din Germania? De pilda, la ei, daca un salariat reclama ca patronul i-a tras teapa si nu i-a incheiat contract de munca, firma "glumeata" plateste amenzi de se usuca, in timp ce, la noi, Inspectia Muncii da din umeri, iar salariatul este purtat prin Justitie ani in sir, pe cheltuiala lui.

Nici participarea la conferintele europene nu le-a folosit prea mult romanilor. Ce poti sa spui ca roman, cu un salariu de 100 de euro pe luna, unor oameni care traiesc in tari in care ajutorul social este de 500 de euro? Anul acesta, pentru prima data, sindicalistii romani si cei europeni au o problema concreta pe care trebuie sa o rezolve impreuna - schimbarea Codului Muncii din Romania.

Introducerea unor idei precum prelungirea, ca regula, a timpului de lucru peste media de 48 de ore pe saptamana, posibilitatea efectuarii de ore suplimentare fara acordul salariatului, diminuarea drepturilor reprezentantilor salariatilor nu vor bulversa doar piata fortei de munca din Romania.

Daca ne vom integra in Uniunea Europeana cu asemenea prevederi legiferate, vom face o bresa in modelul social construit cu migala de sindicalistii europeni in ultimii 40 de ani, ceea ce, ulterior, ar putea fi speculat de curentele liberale din UE. Cu o floare insa nu se face primavara.

Sindicalistii romani au mult de recuperat in relatia cu cei europeni pentru ca piata fortei de munca de la noi sa aiba ceva comun cu cea din UE. Este adevarat ca actualul Cod al Muncii copiaza modelul european, ba chiar unele articole sunt chiar mai restrictive.

Insa, de doi ani, de cand a intrat in vigoare, nu se aplica, deoarece PSD, ca sa se impace si cu patronii, si cu sindicalistii, a adoptat o tactica pur damboviteana. Le-a oferit sindicalistilor o lege pe placul lor, iar patronilor le-a dat mana libera sa faca ce vor , "uitand" sa adopte si sanctiuni pentru incalcarea Codului.

De pilda, teoretic sunt interzise neacordarea sporului de noapte, utilizarea orelor suplimentare peste limita maxima legala, neacordarea concediului de odihna, dar, daca o faci, nu patesti nimic. Pana si sanctiunile pentru utilizarea muncii la negru sunt o gluma financiara.

Daca esti prins ca folosesti un salariat fara contract primesti o amenda de 20 de milioane de lei, daca folosesti 50 - tot atat. Sindicalistii nu au protestat fata de inutilitatea Inspectiei Muncii, de teama sa nu cumva sa supere Guvernul, care ar fi putut decide modificarea Codului.

Au decis sa scoata oamenii in strada abia cand le-a ajuns cutitul la os si au vazut ca sunt amenintati cu disparitia. Din politica bramburita a pietei fortei de munca promovata din 1990 si pana astazi am avut de pierdut cu totii.

Si nici structurile europene nu au cum sa se bucure ca vor primi in randul lor o tara in care 2 milioane de salariati au fost transformati in pensionari ca sa nu se planga ca sunt disponibilizati, 2 milioane au plecat "la export" si alte sute si sute de mii de oameni lucreaza la negru.