"Si totusi, unde-i jigania care ne poarta simbetele? In sfirsit, acum stim. (...) Este un guzgan rozaliu, alb in cap de cita brinza de furat a-nfulecat. Raspunde la un nume de fiinta umana, Viorel, numele de familie fiind cunoscut ca substantiv comun: hrebenciucul".
Citatul de mai sus face parte din vitriolantul editorial publicat ieri de Cristian Tudor Popescu pe prima pagina din "Adevarul". Editorial care aduce a spovedanie tirzie, dar si a strigat la lupta impotriva patronatului. Sub presiunea evenimentelor, redactorul-sef al "Adevarului" face dezvaluiri pe care cu ceva timp in urma le combatea de pe pozitia inchizitorului de presa.
Insinua cineva ca fosta "Scinteia" este "ziarul lui Hrebenciuc"? Pac, venea CTP si punea eticheta: hiene de presa! Acum, acelasi CTP scrie negru pe alb: "Nu stiu ce si cum mosteneste Hrebenciuc de la Dumitru Tinu, prietenul sau. (...) Dar faptul ca Hrebenciuc are o influenta asupra urmasilor lui Dumitru Tinu si prin ei asupra "Adevarului" - asta e o certitudine".
Bun venit in rindul hienelor, domnule Cristian Tudor Popescu!
Convulsiile de la "Adevarul", finalizate prin deja traditionalul divort redactie-patronat, seamana izbitor cu ceea ce s-a intimplat la alte ziare prestigioase in ultimul an. Si la "Evenimentul zilei", si la "Romania libera", nuclee redactionale importante au invocat motive care in timp s-au dovedit puerile: pericolul pesedizarii, al tabloidizarii etc.
De fiecare data, cauzele crizelor au fost cautate, obsedant, in zona politica: ba e mina lui Nastase, ba a lui Basescu, a lui Tariceanu sau a lui Hrebenciuc! In realitate, situatia era mult mai simpla, la fel cum e si la "Adevarul": aceleasi nuclee redactionale au opus o rezistenta inversunata tentativei patronatului de a impune reguli clare in relatia dintre partea editoriala si cea
comerciala.
In fond, de a merge spre normalitate.
Peste tot in lumea civilizata, redactia se ocupa de realizarea ziarului si atit. Contractele de publicitate intra in atributiile altor structuri, independente de zona editoriala. In schimb, Romania a cultivat, dupa 1990, moda baronilor de presa.
Regimul baronatelor a fost construit pe o gindire viciata din start: directorul ziarului, redactorul-sef, uneori chiar si editorul X sau redactorul Y scriu articole cu o mina si semneaza contracte de publicitate cu cealalta. E o formula care, din start, pune sub semnul intrebarii obiectivitatea articolelor din ziar.
Mai ales atunci cind semnatarii contractelor de publicitate se aleg cu comisioane importante.
Pe masura ce ne apropiem de Europa - si ne apropiem in ritm accelerat -, e clar ca trebuie sa adoptam rapid si metodele ei. In presa, viitorul apartine, peste tot, marilor trusturi. Acestea au capacitatea de a le asigura ziaristilor mijloace tehnice, financiare si independenta editoriala. Au insa si rigori pe care nu sint dispuse sa le negocieze cu nimeni, nici macar cu ziaristii exponentiali.
In capitalismul nostru de cumetrie, aceste rigori n-au prea existat ori au avut un caracter izolat. Presa romaneasca de dupa 1990 a evoluat intr-un fel de "capitalism socialist": ne plac beneficiile capitalismului, nu insa si rigorile sale! E capcana in care a cazut inclusiv Cristian Tudor Popescu.
E regretabil ca domnia sa, in calitate de presedinte al Clubului Roman de Presa, nu a initiat nici o actiune pentru a iesi din parsivul melanj editorial-publicitate. Dar e de-a dreptul inacceptabil ca a respins tentativa de normalizare venita din partea patronatului!
Convulsiile din presa ultimilor ani sint absolut normale. In 1990, breasla ziaristilor a trecut de la comunsim la pseudo-capitalism. Si a facut-o cu destule dureri. Acum asistam la faza a doua a normalizarii presei: trecerea de la pseudo-capitalism la capitalismul veritabil. Cine nu intelege necesitatea acestui fenomen s-ar putea sa-l priveasca din afara!
