Criza autocarelor provocata de autoritatile spaniole a avut si un merit, a inventat o noua meserie: calauza de romani. Contra unor sume respectabile, retele de "carausi" incearca sa-i bage in Spania pe romanii care atarna pe langa frontiera franco-spaniola. Unele calauze ii transporta in masini cu numar de Germania, altii, prin munti, pe linia drumurilor forestiere.
Politia spaniola obliga firmele de transport romanesti sa-si verse clientii respinsi in localitatile Village Catalan sau Perpignan, aflate pe partea franceza a frontierei. "Respinsii" mai bogati campeaza pe la hotelurile si pensiunile din oraselul Perpignan, iar romanii care nu prea au euro atarna prin gara aceluiasi orasel sau langa benzinaria din Village Catalan.
Nici ei nu stiu prea bine cum vor intra pana la urma in Spania, dar spera sa gaseasca o solutie, solutie care apare contra cost, ba, pe deasupra, mai e si riscanta. Pe cand vedeam ce se intampla cu romanii aflati in fata garii, am fost agatati de un personaj cu o mutra trista. "Io’s Sfantu’. Nu fumez, nu beau, nu fur, nu mint. Is credincios, da’ tre’ sa mananc, 200 de euro si va duc in Spania."
Romani, bulgari, afgani, cu totii suntem germani. Sfantu’ intr-adevar nu bea, dar ii place sa manance jambon frantuzesc, asa ca s-a lasat cinstit de noi. E din Buzau, ca si domnu’ Vali, seful lui. Domnul Vali mai are drept salariati alti doi recrutori si trei soferi. Ideea lui a fost simpla: cumpara si vinde saptamanal masini cu numere de Germania, Franta sau Spania.
Recrutorii se duc prin zonele unde sunt "respinsii" si incepe negocierea. Pretul pentru o incercare de trecere variaza intre 50 si 200 de euro, depinde de la om la om. In orice caz, cu doar 50 de euro poti sa ajungi numai la Girona, localitatea spaniola de granita, de unde te descurci. Cu 200 de euro, oamenii lui Vali te scapa la Barcelona, unde nu mai e nici un pericol.
Spaniolii opresc rareori masini cu numere de inmatriculare din comunitatea europeana. Cum vehiculele sunt schimbate des, sansele de trecere sunt mari.
Publicul caruia i se adreseaza Vali e format exclusiv din romani. Pe langa romani, se mai transforma in "nemti" si bulgari, marocani sau afgani care vor in Spania. Reteaua de agatare a clientilor s-a dezvoltat progresiv, fiind bine pusa la punct.
S-au facut intelegeri cu soferii de autocar ca acestia sa-l sune pe Vali si sa-i zica numarul oamenilor care i-au fost respinsi din masina: "Daca aflu ca-s numa’ doi, nu mai bat drumul sa-i conving. Daca este cinci, e rentabil".
GHINIOANE. Din cand in cand, lucrurile nu merg asa de bine. Acum vreo doua saptamani, Nicu, unul dintre "soferii blonzi" ai lui Vali, prinsese un microbuz plin, inmatriculat in Austria. Se imbracase cu ce avea mai bun, iar cei 10 romani din transport erau bine ascunsi dupa perdelute.
A rulat incet, zambind, iar politistul i-a facut semn sa treaca, apoi a urmat dezastrul: spaniolul s-a razgandit. Isi daduse seama ca, de obicei, austriecii nu asculta in masina manele date la maximum. Saracul Nicu a trebuit sa suporte multe:
"Doua nopti m-au luat la intrebari, am mancat si o palma. Am tinut-o, ca am avut asa, o idee de moment, ca nu mai sunt asociat cu nimeni in afacerea asta si m-au scuipat pana la urma la loc in Franta. Acum nu mai pot sa ma mai dau neamt prin vama mare de la Junquerra, pot doar pe la aia mica, unde e mai riscant, trece mai putina lume".
Spaniolii nu sunt nici ei chiar ageamii. Aproape zilnic trimit pe teritoriul francez politisti de frontiera echipati in civil sa sondeze si sa monitorizeze ce se intampla in locurile clasice de intalnire si campare a romanilor respinsi. Bianca, iubita lui Vali, are doar 18 ani, e blonda, subtire si draguta. O deranjeaza insa ca are julituri proaspete pe picioare. Ne-a zis si de ce.
"Eram cu Vali la benzinarie, era si Marian cu microbuzul. Negociasem pretul, oamenii ne dadeau banii. De pe cealalta parte se chiombea la noi un mos cu basma rosie in cap. Era prea simpatic sa nu fie de la garda spaniola, da’ Vali n-a bagat de seama.
Am vazut ca mosul da un telefon si apar frantuzii de la Police Douannier, caci spaniolii nu au voie sa aresteze in Franta. Marian a sters-o cu microbuzu’. Io cu Vali am luat-o la goana prin toti maracinii si boschetii. Uite ce am pe picioare."
PRIN MUNTI. In afara de combinatia cu "masinile europene", mai exista o metoda de trecut granita, mai ieftina, dar mai laborioasa. Fiindca avea inca de acum patru ani interdictie pe pasaport, Victor, din Ramnicu Sarat, a experimentat mai intai pe propria piele traseele prin munti, in jurul Vamii Junquerra. Tariful este de 100 de euro pentru un grup de trei persoane.
Exista si cateva drumuri forestiere, dar acestea sunt controlate sistematic de catre spanioli. El, impreuna cu clientii, incearca sa urmeze prin padure linia drumurilor forestiere. Drumul tine vreo 10 kilometri, mare parte din ei la urcus. Odata ajunsi in spatele vamii spaniole, clientii sunt preluati repede de taxiuri, care mai costa pana in prima localitate inca 50 de euro.
Nu de alta, dar daca spaniolii ar vedea un grup de trei persoane haladuind pe autostrada in zona de frontiera, le-ar lua imediat la intrebari.
"CUM E NOROCUL"
"Doua nopti m-au luat la intrebari, am mancat si o palma. Am tinut-o, ca am avut asa, o idee de moment, ca nu mai sunt asociat cu nimeni in afacerea asta si m-au scuipat pana la urma la loc in Franta. Acum nu mai pot sa ma mai dau neamt prin vama mare de la Junquerra, pot doar pe la aia mica, unde e mai riscant, trece mai putina lume" - Nicu, calauza prinsa de spanioli
S-AU ORGANIZAT REPEDE
Aproape in fiecare zi, peste 70 de romani sunt respinsi la intrarea in tara de catre autoritatile spaniole. Lor li se adauga bulgari, marocani, albanezi aflati in aceeasi situatie. Un calcul simplu arata ca afacerea cu "saritul frontierei" e profitabila. O calauza poate scoate profit net cam 4.000 de euro pe luna.
Pentru banii astia, unii romani care ar fi castigat 100 de euro in tara risca sa-si puna pielea-n saramura. Ei au reusit sa-si organizeze repede niste retele functionale si eficiente.
un articol de T. ROMAN JR., K. KNAPEK (fotoreporter)
