A devenit deja un obicei al noii Administratii Prezidentiale. De cate ori Traian Basescu repurteaza un succes extern, victoria vine prin satelit. Intr-o transmisie directa. Asa s-a intamplat si acum, la Berlin. Cancelarul Gerhard Schröder nu a avut nici una dintre reactiile de care se puteau teme oficialii romani.

Nu a mustrat suficient de taios Bucurestiul, pentru abordarea prea accentuata a politicii externe cu Washingtonul, uneori in contrasens cu Uniunea Europeana si nici nu a insistat excesiv pentru contractul controversat EADS, al securizarii frontierelor care, daca s-ar face, ne-ar costa un miliard de euro. Mai mult decat dublu, in raport cu pretul real. Iar beneficiare ar fi firme germane.

Dimpotriva. Invingandu-si cu adevarat, pentru prima data, reticenta, Germania devine un avocat al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007. Abia acum avem certitudinea absoluta ca la 13 aprilie, la Bruxelles, vom primi votul majoritatii parlamentarilor europeni. Inclusiv al popularilor care, neavand un corespondent serios la Bucuresti, sunt mai suparati.

Este un succes indiscutabil al Romaniei. Sa vedem in ce conditii l-a obtinut Basescu. Si cu ce pret.

Mi-e greu sa-mi dau seama care va fi momentul - daca nu cumva el s-a consumat deja - in care Traian Basescu va intelege ca succesele politicii externe romanesti nu cad din cer. Ele nu vin, pur si simplu, fiindca invingatorul alegerilor se numeste Basescu. Sau pentru ca la Guvern se afla o coalitie dominata de Alianta DA, pe care noul sef al statului a impus-o, la limita.

Nimeni nu primeste coronita in viata internationala dupa numai cateva luni de la alegeri, pentru simplul motiv ca a obtinut victoria. Sau pentru cateva declaratii de bune intentii. Oricat de socante ar fi acestea.

Romania este bine cotata si are sanse certe de a intra in Uniunea Europeana - trebuie sa spun acest lucru, indiferent cat de mult i-ar deranja pe unii - pentru ca PSD, prin Guvernul Nastase, a facut o politica reformista si pro-europeana.

A fost o guvernare coerenta, consecventa si, in ciuda numeroaselor minusuri pe care le-a avut, extrem de eficienta in planul incheierii, contra cronometru, a capitolelor de aderare. Traian Basescu si noua guvernare au mostenit aceste succese, culeg roadele lor si au obligatia sa le valorifice.

Asa ca adevaratul examen al noii administratii inseamna nu aplauzele pe care, in acest moment, le primim - pentru ca ele sunt inertiale si, deci, inevitabile - ci capacitatea de a acoperi punctele albe lasate de guvernarea Nastase: reforma in Justitie, capitolul Concurenta si combaterea coruptiei.

Ordinea poate fi inversata, dar ea este neimportanta in sine, atata vreme cat cerintele in cele trei capitole sunt complementare. Prin urmare, daca facem efortul de a judeca prima perioada a presedintiei lui Basescu si a exercitarii functiei guvernamentale de catre Tariceanu, va trebui, in mod obligatoriu, sa ne raportam exclusiv la criteriile enumerate mai sus.

Traian Basescu ca presedinte, in ciuda multor pronosticuri, a excelat in cele cateva luni de la preluarea mandatului. Pentru ca in politica externa a stiut sa-si surprinda partenerii occidentali printr-o viziune noua, de fiecare data puternica si niciodata in contrasens flagrant cu politica Statelor Unite ori a Uniunii Europene. Asa s-a intamplat acum si in dialogul cu cancelarul Germaniei.

Basescu a lansat, inainte de a pleca, cateva avertismente cu valoare de semnale de alarma pentru Berlin si unele baloane de incercare. In ceea ce priveste securizarea frontierelor, l-a ajutat si vechiul sau colaborator, Vasile Blaga, ministru de Interne in Guvernul Tariceanu.

Pus in fata unei vointe politice care nu lasa impresia ca se va modela dupa mofturile unor firme germane, Schröder nu a mai insistat. Contractul EADS se va face probabil, dar in conditii agreate de noua administratie de la Bucuresti. Adica rezonabil, sub aspect financiar.

Germania va putea participa - fireste, in conditii concurentiale - totusi ca un partener privilegiat - sper ca cititorii inteleg ce vreau sa spun - la privatizarea BCR sau CEC. Sau poate la amandoua. Iar Siemens are sanse reale de a pune mana pe Electroputere Craiova. Mai mult, Basescu i-a indemnat pe oamenii de afaceri germani sa cumpere pamant. Pentru ca acum este inca ieftin.

Si sa-si construiasca intreprinderi in Romania. Si, in fine, povestea Marii Negre, care parea o excentricitate a fostului marinar Basescu, incepe sa se transforme intr-un scenariu consistent. Iar Germania poate fi si ea actor. Pentru ca, istoric, a fost interesata de Marea Neagra. Si iata ca cerbicia Berlinului a fost invinsa.

In plan intern, Basescu lanseaza semnale puternice privind lupta anticoruptie. Dar rezultatele se vor vedea, daca vor fi, mai tarziu. Iar restul tine de Tariceanu si Macovei. La Bruxelles, premierul va invinge si el. Ramane de vazut daca apoi, intors in tara, isi va putea indeplini angajamentele. Cele electorale, interne, si cele externe.