Schimbarea garniturii politice nu a antrenat, din pacate, si schimbarea atitudinii factorilor de decizie din Ministerul Educatiei si Cercetarii fata de modul in care se desfasoara, din 2001 incoace, licitatiile de manuale destinate invatamintului primar si preuniversitar.

La conferinta de presa organizata saptamina trecuta de Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic si Cultural (AEPPC), editorii au acuzat – cu argumente greu de respins – conducerea MEdC ca „mentine o administratie PSD de rea-credinta si opusa schimbarii" si ca perpetueaza, in relatia cu editurile de profil, lipsa de transparenta, amatorismul si dispretul pentru lucrul bine facut, instituite de

fostii ministri PSD, Ecaterina Andronescu si Alexandru Athanasiu. Ultima licitatie organizata de Minister in vederea achizitionarii de manuale a stirnit insa o adevarata revolta in rindurile editorilor, ale autorilor implicati in elaborarea programelor si manualelor, precum si in rindul comunitatii academice.

Proiectul introducerii manualelor alternative, demarat in 1995 de Banca Mondiala, avea ca finalitate crearea unei piete libere a manualelor scolare.

„In 2000, BM si-a incheiat proiectul, iar Ministerul a preluat ulterior modelul si l-a schimbat pe ici, pe colo, in punctele esentiale, astfel ca, in urmatorii ani, pretul a devenit un criteriu determinant, care a pus in umbra calitatea manualelor", a declarat Mihai Penescu, presedintele AEPPC.

Unul dintre efectele cele mai nocive ale acestei masuri a fost incurajarea editurilor „de apartament, familiale" si a tipografiilor, care practica preturi de dumping, ce sfideaza in mod evident regulile economiei de piata.

Rezultatul politicii promovate de MEdC timp de patru ani este paradoxal: in Romania anului 2005, cu doi ani inainte de mult dorita noastra integrare in UE, dupa ce s-au cheltuit banii Bancii Mondiale, ne-am intors tiptil de unde am plecat – la manuale unice (pentru multe discipline) si la un simulacru de „piata libera", controlata vajnic de Minister.

Cine sint evaluatorii?

Principala obiectie formulata de editori la adresa modului in care Ministerul a gestionat licitatia din acest an vizeaza lipsa de transparenta in privinta evaluarii manualelor. Nu se stie cine sint evaluatorii, nici macar dupa ce s-a incheiat procesul de evaluare, anonimatul fiind la mare pret in viziunea oficialilor din Minister.

De teama presiunilor pe care editurile le-ar putea exercita asupra evaluatorilor, reprezentantii MEdC pierd din vedere ca, de fapt, la adapostul anonimatului, dispare cu desavirsire principiul asumarii responsabilitatii.

Cine isi asuma raspunderea pentru deciziile arbitrare si de-a dreptul aberante in unele cazuri cu care s-a finalizat licitatia recenta? Si de ce ramin secrete fisele de evaluare, in pofida cererilor repetate ale editorilor de a li se expune, in detaliu, motivele pentru care un manual sau altul a primit o anumita nota? Daca cineva isi inchipuie ca secretomania este o metoda eficienta de a preveni

vicierea rezultatelor finale, atunci se poate spune ca responsabilii din Minister abandoneaza din start ideea de responsabilitate.

De aproximativ 10 ani, editurile cu profil pedagogic s-au profesionalizat in mod evident, au incercat – cu rezultate mai spectaculoase sau mai modeste – sa-si diversifice oferta si sa-si alcatuiasca echipe de profesionisti (autori, referenti stiintifici, tehnoredactori, redactori s.a.).

Efortului lor incontestabil, Ministerul ii raspunde cu dispret si nesfirsit cinism, creind situatii paradoxale in care „evaluatori" fara experienta si, de cele mai multe ori, incompetenti dau note aleatorii unor manuale realizate de specialisti in materie si, culmea „misterului" (sau ministerului)!, obiectiile lor ramin necunoscute editorilor chiar si dupa incheierea evaluarii.

Curat murdar, domnule ministru!

Cine sint competitorii?

Daca ne uitam pe lista rezultatelor licitatiei M006, vom avea surpriza sa constatam ca o editura practic necunoscuta, LVS Crepuscul – si, de altfel, nu este singurul caz –, cistiga la toate categoriile la care concureaza, eliminind, prin pretul practicat, edituri care au impus in ultimii ani prin calitatea manualelor editate.

In goana sa dupa „chilipire", Ministerul sacrifica sistematic – oare si programatic?! – calitatea, scotind de pe piata manuale excelente editate de Humanitas Educational, All, Sigma, Corint, Oxford University Press, MacMillan, Longman, Hueber Verlag etc.

Experienta editoriala, competenta, profesionalismul, traditia chiar sint elemente insignifiante in opinia „evaluatorilor"? Editurile de familie – unde soacra este autor de manuale, sotia tehnoredacteaza si culege, iar sotul tipareste, unde nimeni nu pretinde drepturi de autor, iar cheltuielile de regie se reduc la plata intretinerii apartamentului propriu – sint oare o garantie a calitatii?

Si, de fapt, cui foloseste aceasta confuzie de valori, aceasta nesfirsita impostura care se intinde, ca o mizga, peste invatamintul romanesc? Copiilor sau parintilor sau profesorilor? Sint sigura ca nu.

Cei care au de cistigat sint aventurierii, pseudo-editorii care nu vad in piata scolara altceva decit o sursa de cistig rapid, fara sa-si puna macar problema calitatii produselor pe care le pun la dispozitia scolii.

In schimb, cei care pierd sintem noi toti, de la generatii intregi de copii, sacrificate in virtutea principiului „merge orice, bani sa iasa", la sistemul educational, de la parintii nevoiti sa investeasca masiv in meditatii particulare si in materiale scolare editate afara la societatea romaneasca in ansamblul ei.

Ceea ce lipseste in invatamintul romanesc este o strategie educationala coerenta, ale carei principii fundamentale sa nu se modifice ori de cite ori se schimba garnitura ministeriala.

Avem vocatia improvizatiei, a gindirii „de azi pe miine", ne temem de competenta si de profesionalism, pe care le respingem pentru ca ne stinjenesc si ne incurca. Dispretuim tot ceea ce depaseste capacitatea noastra de intelegere si ne permitem, prea des, sa aruncam la cos lucrurile bune, doar pentru ca nu ne convin noua la un moment dat.

Trist, dar adevarat, acesta este modelul pe care il oferim copiilor nostri.

Carmen MUSAT

Articol aparut in Observator cultural 4 (261)

www.observatorcultural.ro