Perioada 1980-1984 cand Generalul-locotenent Nicolae Plesita s-a aflat in fruntea Centrului de Informatii Externe (CIE) a fost stropita cu sange. Spionajul ceausist incepuse sa-si revina dupa socul defectarii lui Ion Mihai Pacepa din 1978, care devastase toate serviciile secrete comuniste. Ceausescu fusese umilit si voia razbunare.
Securitatea a reactionat ca o haita hamesita, percutand la vendeta comandata de Nicolae Ceausescu (numit, in diferite rapoarte referitoare la fapte criminale ale Securitatii, "Arhitectul-sef" sau "Indrumatorul Principal"). Din diferite surse (DIE, CIE, SIE, agentii de spionaj occidentale, dar si ex-comuniste etc.
) rezulta ca pentru fostul dictator "Europa Libera" devenise tinta unei furii patologice. Aducerea lui Plesita la conducerea CIE era un semnal ca Nicolae Ceausescu dorea mult mai mult decat barbara agresiune cu scop "preventiv" a Monicai Lovinescu in 1977.
Intr-un interviu acordat lui Carlos Alejandro Alfaro in septembrie 2002 (interviu reprodus si de "Ziua") fostul general DIE Ion Mihai Pacepa afirma ca decizia de a defecta a fost luata imediat dupa ce "la 22 iulie 1978 Ceausescu mi-a ordonat sa organizez asasinarea lui Noel Bernard, directorul programului romanesc de la Radio Europa Libera, care de ani de zile il infuria cu comentariile sale".
Din documente rezulta ca Plesita a fost direct implicat in operatiuni ori, prin legitimarea functiei de sef al spionajului, e greu de imaginat ca ar fi putut sa nu se afle in spatele unor actiuni vizand asasinarea unor angajati ai "Europei Libere" si culminand cu tentativa aruncarii in aer, la Munchen, a Departamentului romanesc al acestui post de radio in 21 februarie 1981, la ora 21 si 47 de
minute.
"Europa Libera" a fost considerata un obiectiv ce trebuia tinut sub presiune sau chiar distrus pentru ca identifica intr-o singura institutie mai multi inamici de moarte ai dictaturii ceausiste: era criticul cel mai virulent al regimului si avea o extraordinara influenta asupra populatiei; "Europa Libera" a fost asociata cu CIA, iar Ceausescu ramasese dator KGB-ului cu niste compensatii dupa
seismul produs de plecarea lui Pacepa; in sfarsit, intruchipa o voce sonora a Occidentului care a starnit intotdeauna nationalismul primitiv al lui Ceausescu.
Investigatiile sunt incomodate de indolenta suspecta a autoritatilor fata de marturii si indicii oferite pe tava de diferite surse si in cele mai variate maniere - de la declaratii purtand apostila Cotroceniului la informatii incendiare care, din pacate, nu fac decat sa creasca audienta unor carti si programe de televiziune.
S-au aglomerat numeroase referinte despre aceasta epoca in care Securitatea s-a manifestat in exteriorul Romaniei cu aceeasi violenta cu care, in faza cea mai intunecata a stalinismului, arunca oameni nevinovati in puscarii, tortura si recurgea spontan la crima. Pana la ultimele alegeri, la cele mai inalte niveluri politice s-a stiut, uneori s-a confirmat oficial, dar nu s-a facut nimic.
De pilda, intr-o scrisoare adresata "Europei Libere" (la care face referire Nestor Ratesh intr-un interviu aparut in "22", in numarul din 21-27 ianuarie 2003), fostul Director al SRI Virgil Magureanu afirma ca "pentru a-i intimida pe unii colaboratori ai "Europei Libere" sau pe alti adversari ai trecutului regim, au fost folosite prin posta unele dispozitive explozive, care prin detonare
au produs efectele cunoscute". Era vorba de colete-capcana (sub forma unui exemplar al "Memoriilor" lui Hrusciov) care au ajuns la destinatie in 3 si 4 februarie 1981 si au explodat la deschiderea pachetului, cei vizati fiind Paul Goma, fostul Ministru de Interne Nicolae Penescu si Serban Orascu, pe atunci colaborator si, ulterior, angajat al "Europei Libere".
De asemenea, in noiembrie 2001, in discursul rostit la Cotroceni la aniversarea a 50 de ani de la infiintarea "Europei Libere", Presedintele Ion Iliescu a recunoscut public organizarea de catre fosta Securitate a atacului cu bomba de la München. Atat coletele-capcana, cat si detonarea bombei de circa 20 de kilograme au facut victime, mai multe persoane fiind ranite, una dintre ele foarte grav.
Desi exista validari oficiale ale acestei suite de atentate cu caracter terorist (asadar - crime impotriva umanitatii, acuzatii care sunt imprescriptibile), totul se consuma doar la nivel declarativ.
Celor mai multe din dosarele din arhiva SIE accesibile pana acum (de pilda acelea care ar putea contine indicii trimitand la prezumptia de asasinare a lui Vlad Georgescu, fostul Director a sectiei romane a "Europei Libere") le lipsesc sute de pagini - descompletare justificata de pretinse referiri la "siguranta nationala".
Prin urmare, actiuni teroriste a caror desfasurare a fost acceptata ca reala la cele mai inalte niveluri continua sa fie tratate ca valente ale sigurantei nationale postcomuniste. Ca si cum siguranta nationala comunista s-ar defini in aceeasi termeni inainte de 1989 si dupa.
Adica exact in spiritul in care vorbea recent, la OTV, insusi Nicolae Plesita, decontand eroic racolarea de catre Securitate a teroristului Carlos "Sacalul". Intrebat, in acest context al unor atentate teroriste, despre "scandalurile legate de Europa Libera", Plesita riposteaza:"...au fost foarte bine facute, imi pare rau ca nu au fost facute mai "en gros" (...) Erau toti agenti CIA".
"si trebuia sa-i omorati pe toti agentii CIA?" - insista moderatorul emisiunii. Plesita: "Nu zau, pai daca isi propun sa unelteasca impotriva statului meu - sa-i pup?! Cum aparam siguranta nationala?!" Intrebat de reactia lui Ceausescu la aceste atentate, Plesita a raspuns: "...Ceausescu se facea ca nu stie, nu felicita cand iesea bine!"
Nicolae Plesita e un simbol care se plimba nestingherit prin vietile noastre si indeamna la o reculegere printre eroi si morminte. Despre eroii nostri si mormintele lui - in editorialul de saptamana viitoare.
