Premierul Tariceanu a folosit prilejul unui tocsou iesit in cale pentru a lansa o intrebare corecta, din punctul de vedere al oricarui manager.

Daca fondurile pentru medicamente s-au dublat, in ultimii patru ani, cum se face ca n-am scapat de problemele din farmacii? Nemultumirile publicului cresc, in loc sa scada, furnizorii se plang incontinuu ca statul nu-si plateste datoriile, farmacistii ameninta cu tot felul de proteste...

Pentru un politician, investitia in Sanatate pare a fi paguba curata: oricat ai "da", de la buget fireste, nu obtii mai nimic de la electorat. In cel mai bun caz nu te injura lumea prea tare. PSD, sa nu uitam, a scutit pensionarii de plata contributiei la Casa de Asigurari, oferindu-le un bonus de cateva sute de mii de lei, pe luna.

Un sondaj recent arata ca peste trei sferturi dintre romani habar n-au ce-i cu contributia respectiva. Asa ca spotul publicitar "Scutirea pensionarilor de taxe" a topit 6.000 de miliarde degeaba.

Supracompensarea de 90 de procente, un nivel pe care abia si-l permite Germania, a primit si ea un nume: din "compensata", pastila cu pricina a fost alintata "electorata".

La vot, insa, au fost resimtite mai mult efectele adverse. Teoretic, macar, fostul partid de guvernamant a incercat sa satisfaca un electorat ceva mai in varsta si cu mai multe probleme de sanatate decat tinerii si dinamicii votanti ai Opozitiei. Daca ar fi fost sa aplice aceeasi judecata, liberalii care conduc astazi Ministerul Sanatatii n-aveau de ce sa mai stea pe ganduri.

Din primele zile ale guvernarii se putea renunta la compensarea cu 90 de procente a tuturor medicamentelor pentru pensionari, fie ele scumpe sau ieftine. Devenind clar ca, o data si o data, tot se va lua oamenilor inapoi acest beneficiu, cu nemultumirile de rigoare, macar se mai reducea deficitul bugetar.

In cele doua luni de tatonari si explorari s-au consumat, in plus fata de fondurile alocate, peste 2.000 de miliarde de lei. Poate ca "electorata" a asteptat cuminte pe raft sa devina "anticipata", poate ca asa e stilul ministrului Cinteza, fost presedinte al Colegiului Medicilor, organizatie care se ocupa mai ales cu seminariile, analizele si negocierile.

Cert este ca pana la 1 aprilie trebuie luata o decizie. Plafonarea sumelor pe care le poate oferi statul pentru programele sociale impune si plafonarea cheltuielilor din Sanatate. Cea mai neagra varianta ar insemna restrangerea listei la produsele vitale, dar ieftine.

Compensarea n-ar mai fi o problema, dar s-ar crea presiune in spitale, oamenii internandu-se pentru a beneficia gratis de terapiile de varf. Publicul ar fi nemultumit, dar asta n-ar durea prea tare Puterea: electoratul ei vrea mai degraba sa nu piarda timpul la cozi si sa aiba Case de asigurari private.

Afectate de o astfel de strategie sunt insa si marile companii multinationale, cele care produc medicamentele moderne. Protestele ar depasi granitele, asa ca un astfel de sistem nici n-a intrat in discutie. Negocierile se poarta in jurul unui proiect cu doua liste. Una cuprinzand medicamentele ieftine, compensate cu 90 la suta, alta produsele de ultima ora, cu 50 sau 60 la suta.

Ar fi prima data cand s-ar multumi toata lumea - medici, pacienti, firme, chiar si statul. Nimeni nu ramane fara un tratament, iar cei care au un venit mai bun isi pot permite terapii de lux. Ideal in teorie, ramane de vazut cum se va comporta in farmacie. Autoritatile nu ne cer doar rabdare, ci si tutun.

Daca banii adusi de cresterea accizelor la tigari intra in bugetul Sanatatii, fumul o sa tina locul balonului de oxigen pentru greu incercatul Cinteza.

N-ar mai fi nevoie decat de banii stransi de AVAS, de la datornici, si de ceva economii rezultate din cursul de schimb si gata: datoriile se opresc la un nivel de 4.000 de miliarde, cat sa poata fi rostogolite in bugetul anului viitor, asa cum se face de un cincinal incoace.

Ar fi prea frumos sa iasa totul conform planului. Chiar si rezolvate aceste ecuatii complicate, tot mai ramane o mare necunoscuta: cat de multe retete vor scrie medicii si cat de mult vor consuma pacientii. Acesta e si raspunsul la intrebarea premierului Tariceanu.

Nu produsele de pe liste sunt problema, ci consumul: chiar si apa plata cu lamaie daca se compenseaza in locul medicamentelor, fara o limita de cheltuieli, se depaseste orice buget. Dovada e chiar lista de asa-numite gratuitati (de care, totusi, nu se atinge nimeni) - ea consuma doua treimi din fondurile de compensare.

Noile liste sunt, de fapt, un paliativ pentru o boala incurabila: lipsa de control in sistem. Ministrul Cinteza a declarat ca, intr-o prima etapa, se va interzice depasirea plafonului alocat fiecarei farmacii in parte.

Cum medicii vor continua sa prescrie ca si pana acum, dupa 1 aprilie (si nu e pacaleala) pacientii vor incepe sa alerge din farmacie in farmacie, pana o vor gasi pe aceea care nu si-a epuizat "plafonul".

Toate tarile care au reusit sa controleze cheltuielile au stabilit protocoale terapeutice, pentru ca medicii sa stie ce pot recomanda bolnavilor, fara sa depaseasca bugetul.

Corect si echitabil pentru toti cei care apeleaza la sistemul de stat. Principala opozitie a venit, acolo, din partea organizatiilor profesionale din domeniu. Cum spuneam, prof. Cinteza a condus Colegiul Medicilor timp de opt ani. Ramane de vazut daca va fi reprezentantul medicilor in minister sau al pacientilor.