Eliberata de gherilele irakiene care o tinusera captiva, o jurnalista din Italia a fost la un pas sa fie ucisa de armata americana. Cazul Giulianei Sgrena a socat opinia publica internationala si ramane inca neelucidat. Presedintele George W. Bush a deplans "tragicul incident".

Incident soldat cu moartea lui Nicola Calipari - seful rezidentei SISMI (serviciul italian de informatii militare) din Irak - si cu ranirea altor trei agenti secreti italieni. In ziua de 4 martie 2005, cei patru o conduceau pe jurnalista la aeroportul din Bagdad. Misiunea lor parea incheiata. Cu succes.

Mai aveau doar 700 de metri pana la destinatie, cand vehiculul in care calatoreau a fost secerat de rafale de mitraliera. Sgrena a fost ranita la umar, in timp ce Nicola Calipari - care se aruncase peste ea ca sa o protejeze - a murit incasand gloantele care ii erau destinate, de fapt, jurnalistei de la cotidianul comunist "Il Manifesto".

Accident tragic sau atac deliberat? Washingtonul a asigurat ca este vorba despre o intamplare nefericita. Presa europeana a identificat, insa, mai multe elemente care pledeaza in favoarea complotului. Teza alimentata si de unele declaratii ale Giulianei Sgrena. Dar, de ce ar fi dorit americanii moartea jurnalistei? Cateva ipoteze s-au conturat deja.

Desigur, in acest caz, nu exista deocamdata certitudini.

Primele contradictii

Primele informatii oficiale cu privire la incident au venit din partea "Diviziei a III-a Infanterie" a US Army, care controleaza Aeroportul International din Bagdad si zona inconjuratoare. Intr-un comunicat de presa, se explica: "O patrula mobila a observat vehiculul care rula cu viteza mare spre punctul de control si nu a raspuns la somatiile cu lumini albe si focuri de avertisment".

Deoarece automobilul nu a redus din viteza - se pretinde in comunicat - militarii din "patrula mobila" au deschis focul, vizand, insa, "motorul masinii". Teza contrazisa imediat de jurnalista de la "Il Manifesto".

Pe patul unui spital militar din Italia, Sgrena a marturisit anchetatorilor: "In primul rand ca automobilul nu se deplasa cu viteza mare, dat fiind ca soseaua spre aeroport era umeda, dupa furtuna. Nu a existat nici un punct de control, ci o patrula care a deschis focul asupra noastra. Focul nu a fost justificat, in nici un caz, de miscarea automobilului."

Teorie confirmata si de colegii lui Calipari, care au declarat ca ofiterul SISMI era mult prea experimentat pentru a face greseala prosteasca de a nu opri la un baraj militar. Nicola Calipari se afla de mai multe luni in Irak si acumulase o vasta experienta in tratativele cu rapitorii islamisti, dar si in "exfiltrarea" de persoane.

Anterior, el eliberase alte doua voluntare si le adusese cu bine in Italia. Potrivit lui "Washington Post", Nicola Calipari opera de la baza "Camp Victory", de langa Aeroportul International Bagdad, unde lucra in stransa colaborare cu coordonatorul american privind problema persoanelor rapite. Era, deci, perfect familiarizat cu procedurile de securitate din zona.

Giuliana Sgrena a contestat si afirmatiile americane privind focurile trase in "motorul automobilului". Ea a descris "ploaia de gloante" ce s-a abatut asupra vehiculului, vizand habitaclul. Gabriele Polo, editor la "Il Manifesto", afirma ca oficiali italieni i-au dezvaluit ca americanii au tras 300-400 de gloante in automobil.

Sgrena a relatat pentru cotidianul "Times": "A fost o ambuscada deliberata. Nu a existat nici o somatie, nici un semnal care sa opreasca automobilul. Rulam cu viteza absolut normala, cand deodata, s-a deschis focul asupra noastra.

Persoana cea mai importanta din automobil era Nicola Calipari, nu eram eu. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar imi este imposibil sa calific incidentul drept un accident".

Avertismentul rebelilor irakieni si pista interviurilor secrete

Daca atacul a fost, intr-adevar, deliberat, pe cine viza el? Pe Nicola Calipari, seful rezidentei SISMI din Irak, sau pe jurnalista Giuliana Sgrena? Balistica pare sa favorizeze a doua ipoteza. Sgrena ar fi murit daca ofiterul SISMI nu s-ar fi interpus, in ultima clipa, intre ea si glont.

Si apoi, mai este si straniul avertisment primit din partea rapitorilor care o tinusera, timp de o luna de zile, in captivitate. Inainte de a o elibera, acestia au sfatuit-o pe jurnalista sa fie foarte prudenta cu autoritatile americane, fiindca acestea nu au interesul ca ea sa ajunga vie in Italia.

Pe moment, Sgrena a crezut ca acest avertisment este unul "propagandistic", dar si-a amintit de el in timpul ambuscadei.

Pier Scolari, partenerul ziaristei, a afirmat: "Militarii americani nu doreau ca Giuliana sa paraseasca vie Irakul. Giuliana avea informatii, pe care ei nu doreau sa le faca publice".

La ce se refereau aceste informatii? Ce secrete primejdioase aflase Sgrena, ziarist de investigatie, specialista in problemele Orientului Mijlociu? O teorie (deocamdata neconfirmata) sustine ca ea intrase in posesia unor marturii zdrobitoare privind genocidul de la Fallujah, comis de US Army.

Inainte de a fi rapita de gherilele irakiene, Sgrena ar fi avut o serie de intalniri secrete - intr-o moschee situata in apropierea Universitatii din Bagdad - cu supravietuitori ai luptelor din orasul rebel. Ziarista la cotidianul comunist "Il Manifesto" - binecunoscuta pentru opozitia inversunata impotriva razboiului din Irak - devenea astfel un pericol potential pentru armata americana.

Descurajarea negocierilor cu gruparile insurgente

O alta ipoteza - mai putin spectaculoasa, dar la fel de revoltatoare - este aceea ca americanii au atacat automobilul italienilor pur si simplu de enervare ca SISMI negociase, fara stirea lor, cu rebelii irakieni.

Giuliana Sgrena a explicat intr-un interviu acordat postului de televiziune "SKY TG24": "Este bine cunoscut faptul ca Washingtonul nu doreste tratative cu rapitorii. Toata lumea stie ca americanii fac orice pentru a torpila orice fel de negocieri, chiar daca acestea ar putea salva totusi vietile ostaticilor." Exista, din pacate, precedente care par sa demonstreze aceasta teorie.

Sa ne amintim doar cazul celor doi jurnalisti francezi rapiti anul trecut in Irak. Autoritatile de la Paris, dar si comunitatea musulmana, s-au mobilizat extraordinar si, in scurt timp, au obtinut promisiunea eliberarii ostaticilor.

Vestea i-a nemultumit, se pare, pe americani, care au demarat imediat mari manevre militare in zona respectiva, zadarnicind pentru mai multe luni toate eforturile negociatorilor.

Generalul Mario Marioli, comandantul fortelor italiene din Irak, a dezvaluit in "La Repubblica" ca Nicola Calipari ii ceruse, in mod expres, sa nu-i informeze pe americani in legatura cu obiectivele sale secrete din Irak. Americanii nu agreasera nici celalalt mare succes al lui Calipari: eliberarea celor "doua Simone", doua voluntare italiene rapite de insurgenti la finele anului trecut.

Ele au aterizat la Roma invesmantate in costume traditionale arabesti si au cerut retragerea imediata a contingentului italian din Irak.

Tocmai pentru a evita orice incident cu fortele de ocupatie, Nicola Calipari a luat cele mai severe masuri de securitate pentru a o putea aduce vie pe Giuliana Sgrena in Italia. Potrivit publicatiilor "La Repubblica" si "Corriere della Sera", autoritatile americane stiau ca Nicola Calipari si ceilalti agenti SISMI se aflau in Irak, dar nu aflasera, chipurile, de ce venisera.

Ipoteza unei "misiuni de pedepsire" (si de descurajare a negocierilor fara stirea americanilor) pare sa fie confirmata si de relatarile Giulianei Sgrena cu privire la momentele imediat urmatoare ambuscadei. Ea si-a amintit pentru cotidianul britanic "The Independent": "Un soldat american a deschis, cu prudenta, usa din dreapta a masinii.

Cand ne-a vazut (pe Sgrena - ranita, dar vie - si pe Calipari mort) a parut surprins. Imi amintesc ca a exclamat: "Oh, shit!". Apoi s-a intors si a strigat catre camarazii lui: "A murit unul singur!"."

Hibele versiunii oficiale americane

Atat premierul Silvio Berlusconi, cat si ministrul italian de Externe, Gianfranco Fini - dupa discutiile cu agentii SISMI - au declarat la unison ca automobilul rula cu 40 km/h, datorita faptului ca soseaua era uda, dupa furtuna din ajun, ca nu a existat nici un punct de control sau macar avertisment si ca acest "incident" trebuie imediat

clarificat printr-o ancheta care sa stabileasca vinovatii.

Agentia "Associated Press" a consemnat versiunea oficiala americana: "Trupele americane care l-au ucis din greseala pe agentul secret italian, pe soseaua spre Aeroportul International din Bagdad, faceau parte din fortele de securitate ale armatei, care il protejau pe ambasadorul american John Negroponte".

"Associated Press" adauga: "Patrula mobila americana se gasea in acea zona, deoarece ambasadorul Negroponte urma sa treaca pe acolo, pentru a participa la un dineu.

Oficialii americani din Irak, precum ambasadorul Negroponte, de departe cel mai important personaj politic american de la Bagdad, obisnuiesc sa calatoreasca in Irak cu avionul sau cu elicopterul, pentru a evita astfel bombele si atacurile rezistentei irakiene de pe sosea, care sunt frecvente."

Explicatia pare, la prima vederea plauzibila. Cateva detalii o fac insa total improbabila. Este adevarat ca ambasadorul John Negroponte trecuse pe sosea, dar asta se intamplase la orele 19.30.

Atacul asupra automobilului in care calatorea Giuliana Sgrena a avut insa loc la orele 20.55! Ce forte de securitate, care sa-l protejeze pe ambasador, "intarzie" aproape o ora si jumatate pe sosea, dupa trecerea "obiectivului" lor?

Mai mult: se stia ca Negroponte urma sa se reintoarca de la dineu cu elicopterul. Atunci ce mai cauta pe sosea "patrula mobila" americana?

Ambuscada creata "spontan" de patrula americana, promptitudinea tancului care a blocat automobilul, absenta semnalelor luminoase si a focurilor de avertisment (obligatorii in asemenea imprejurari), precizia tirului, toate aceste elemente par sa dea dreptate celor care sustin ca atacul a fost deliberat.