de Traian Ungureanu

Golul recent

de Traian Ungureanu     Romania Libera
Luni, 28 martie 2005, 0:00



La ce e bun trecutul? Sa ne ierte parintii sau sa nu ne ierte, dar conteaza doar clipa de fata si sora ei viitoare! Acum mi-e bine si am o singura dorinta: sa imi fie si maine. Acum mi-e rau si am o singura grija: sa nu-mi fie si maine. Trecutul? E dus ca firul de la ciorapul Mihaelei Radulescu.

Doar ea e cu noi iar adevaratul onanist e cel ce ii ignora decolteul, pentru a rasfoi dosarele securitatii. Fuga de trecut nu e o vina, ci un semn de vigoare, ba chiar un sport oficial.

Sponsorizat de toate guvernele Romaniei, el a dat tarii, in doar 15 ani, o nesimtire integrala: curiozitatea publica trece, fara sa lase un banut in palma statuilor pe care nu le-am ridicat inca.

In schimb, vibreaza la viitor si cauta acolo urmatorul tip de Logan.
De ce e asa? Exista un raspuns de serviciu. El da vina pe indiferenta vremurilor moderne. Intr-adevar, cine are de ales intre CD si DVD va cumpara un iPod, nu o excursie la Sighet.

Discutia nu se incheie aici. In saracia unui cap bandajat de casti stereo e, totusi, loc de clasamente. Redimensionat de ierarhia simplista a unui Top, trecutul poate ajunge la un public obosit de atata prezent.

Pe asta au mizat organizatorii seriei de sondaje-spectacol care au pus, intr-o tara sau alta, intrebarea: cine a fost cel mai mare francez, german, britanic?

Intre laureati au aparut, logic pentru vremurile culturii pop, actori si sportivi ce vor fi uitati curand. Insa, de fiecare data, memoria nationala, asa firava cum e ea, a desemnat castigatori alesi din istoria politica recenta. In Franta - De Gaulle, in Anglia - Churchill, in Germania - Adenauer.

Se poate ghici in aceste jack-pot-uri unul si acelasi reflex: culturi care se repliaza in jurul celor mai sigure repere ale istoriei lor recente.

Alese cu o siguranta surprinzatoare pentru societati tot mai neatente la istorie, figurile de pe creasta Topurilor sunt, fara exceptie, oamenii care au adus libertatea si au intemeiat o epoca pozitiva. Oamenii prezentului se recunosc, inca, in ea.

Ce putem astepta de la un sondaj, organizat dupa acelasi model, in Romania? Probabil un numar mai mare de sportivi, preponderent fotbalisti, in frunte cu Hagi care-i si intrece.

Apoi, preferinta pentru artistii si intelectualii sacri ai natiunii, de la Eminescu la Brancusi, Enescu si Iorga. Un alt sector ar selecta polemic emblemele autoritare: Carol al II-lea, Antonescu, Ceausescu.

Insa unanimitatea in jurul unei figuri de reformator luminos ar fi imposibila. Carol I ar candida intemeiat, dar lipsa de sange romanesc si indepartarea istorica ar submina propunerea.

Sondajul ne-ar face sa intelegem mai bine ca istoria recenta a Romaniei e locul esecurilor repetate, o drama rareori insotita de onoare nationala, un fel de a pune mereu la lucru lipsa de solidaritate.

O serie dizarmonica, nu un accident si in nici un caz un blestem. Problema relatiilor romanilor cu trecutul e infinit mai complicata.

Ea nu e doar o chestiune de instructie sau un blocaj de vointa politica. Fuga de trecut are ceva din saltul celui ce nu poate privi la golul din urma, fara sa fie coplesit de raspundere.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


64 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by