Impozitul de 10% pentru veniturile din tranzactii cu actiuni nu este nou. Doar cifra este noua, deoarece pana acum se platea un impozit de numai 1%. Partea buna este ca deja avem o lunga experienta cu acest impozit.
Toti jucatorii de pe bursa stiu ca el este atat de prost gandit, incat omul ajunge sa plateasca impozitul nu doar atunci cand castiga, cand realizeaza venit, ci chiar si atunci cand pierde. Ei bine, toti jucatorii stiu, mai putin unul. Unul vechi - Ionut Popescu.
Pentru multi dintre specialistii Ministerului Finantelor, bursa este un concept foarte abstract - vinde unul actiuni, iar celalalt cumpara, ce poate fi complicat in asta? In momentul tranzactiei vanzatorul marcheaza un profit, ca doar n-o fi mai prost sa vanda in pierdere.
Ba, daca stam si judecam modul in care a fost asezat impozitul cel nou de 10%, ajungem la concluzia ca statul a vrut sa-i impoziteze pe cei care fac speculatii la bursa, fiindca se impoziteaza cu 10% doar tranzactiile cu actiunile vandute mai devreme de un an.
De aici o concluzie simpla - mintile luminate de la Finante, in fruntea carora se afla investitorul Ionut Popescu, isi imagineaza ca speculantii de la bursa sunt un fel de smecherasi de cartier, unii din aia care strigau pe vremuri la colt de strada ca vand si cumpara actiuni.
Ei bine, nu este asa. Tranzactiile speculative reprezinta insasi esenta pietei de capital. Daca nu ar fi unii care sa vanda si sa cumpere pe termen scurt, piata n-ar avea lichiditate, nici profunzime, cererea ar fi, in consecinta, mica si nici cotatiile nu s-ar simti prea bine.
UNDE APARE EROAREA
Cei de la Finante au plecat de la doua premise din start gresite. Prima - ca, atunci cand vinde, investitorul vinde intreg pachetul de actiuni pe care l-a cumparat si a doua - ca o vanzare la un pret mai mare este neaparat o vanzare in castig.
De aceea impozitul a fost gandit ca unul cu retinere la sursa, respectiv la brokerul care intermediaza tranzactia. Acesta opreste impozitul din banii pe care ar trebui sa-i dea vanzatorului, calculandu-i diferenta dintre pretul cu care a cumparat si cel cu care a vandut. OK, aparent totul este in regula, intrucat la fel de teoretic au gandit si cei de la Finante.
Sa urmarim totusi practic o situatie deloc rara.
Investitorul X vine cu 100 de milioane de lei si cumpara 100.000 de actiuni la un pret, sa zicem, de 1.000 de lei bucata. Dupa tranzactia lui actiunea scade la 800 de lei, si omul se uita cu groaza cum a pierdut 20%. Si pentru cei mai neexperimentati, si pentru cei mai vechi, dar mai slabi de inger, cam acesta e momentul in care se instaureaza panica.
Omul este convins ca actiunea respectiva se va duce in continuare in jos si hotaraste sa-si limiteze paguba. Da un ordin de vanzare, dar nu pentru tot pachetul de 100.000 de actiuni, ci doar pentru 70.000, gandindu-se ca, daca o fi ca actiunea sa mai creasca, cel putin sa mai recupereze ceva.
Asta inseamna ca el a oprit pierderea la 14 milioane de lei si, fata de portofoliul initial de 100 de milioane de lei, mai are doar 86 de milioane.
STOP JOC!
Si, intr-adevar, dupa inca ceva timp actiunea creste la 1.100 de lei, omul vede o crestere de 10% pe restul de 30.000 de actiuni ramase, se teme ca actiunea ar putea sa scada din nou si vinde. Asta inseamna ca el a marcat un profit de 10% pe 30.000 de actiuni, adica a castigat 3 milioane de lei.
Este momentul in care statul zice „stop joc!" si ii impoziteaza cei 3 milioane de lei cu 1% (30.000 de lei) pana acum, iar pe noua legislatie cu 10% (300.000 de lei). Bine, bine, zice omul, dar eu n-am iesit in castig, ci in pierdere, ca la inceput am avut 100 de milioane de lei, iar acum mai am doar 89 de milioane de lei!
De ce mai dau impozit pe venit din tranzactii daca eu nu numai ca nu am venit, ba am chiar o pierdere de 11 milioane de lei?
DE CE N-A STIUT IONUT POPESCU
Ionut Popescu este un vechi investitor la bursa si ar fi trebuit sa cunoasca o astfel de situatie care nu este deloc rara. Numai ca el nu este genul de investitor care face speculatii. Nimeni nu-l poate condamna pentru asta, ba chiar un astfel de comportament, mai batranesc ar zice unii, este recomandabil tuturor celor care acum incep sa joace.
Bursa nu este un loc pentru amatori, nu este nici banca unde sa-ti depui economiile cu castig garantat. Unii brokeri chiar povestesc ca, la inceputul acestui an, au venit, atrasi de castigurile mari, atat de multi oameni hotarati sa investeasca in actiuni incat ei, brokerii, s-au hotarat sa ii mai si trieze.
Iar asta pentru ca multi habar nu aveau despre ce e vorba si ii intrebau - bine, bine, dar daca o fi sa cada bursa ne dati banii inapoi, nu-i asa? Ei bine, nu. De la bursa nu-ti mai da nimeni banii inapoi, iar brokerii respectivi si-au imaginat imediat o situatie in care clientii le sparg geamurile ca la FNI.
Asa ca investitorilor care au avut totusi curajul sa intre le sunt recomandate investitiile pe termen lung. Daca vinzi la prima scadere, doar tu pierzi. Brokerul isi ia oricum comisionul, iar statul ti-a marcat impozitul. Investitorul Ionut Popescu nu stie ca legea este prost facuta dintr-un motiv simplu - el nu a facut speculatii, ci investitii pe termen lung.
Felicitari Investitorului, dar rusinica Ministrului!
O amanare bine venita
Saptamana trecuta, ministrul Ionut Popescu a anuntat amanarea pana la 1 mai a aplicarii impozitului pe tranzactiile la bursa. Este posibila o regandire a mecanismului deoarece, intr-o discutie privata, ministrul a aflat ca saracii investitori sunt impozitati si pe pierdere. Situatia se poate rezolva destul de simplu.
O solutie ar fi aplicarea impozitului nu pe fiecare tranzactie, ci pe toate tranzactiile efectuate intr-un interval de timp (de exemplu, intr-un an). Intr-o astfel de varianta nedreptatea nu se rezolva decat partial.
Pierderea nu se mai taxeaza fiindca impozitul se aplica intregului portofoliu.
Intr-o a doua solutie, mult mai eficienta, dar ceva mai complicata, li se permite investitorilor sa-si deduca pierderile din profit. Astfel se face o balanta a pierderii si castigului si se aplica impozitul doar daca profitul este mai mare decat pierderea. Si atunci nu pe intreg profitul, ci doar pe diferenta dintre ele.
Stere Farmache, directorul Bursei de Valori Bucuresti, crede oricum ca impozitul de 10% este prea mare pentru stadiul actual de dezvoltare al pietei noastre de capital. El este pur si simplu prohibitiv. Cel putin ar putea sa fie aplicat astfel incat sa nu mai fie si nedrept.
Saptamana Financiara, Moise Guran
