Scenariile altereaza realitatea, o transforma, o reinventeaza si ne determina sa reactionam in functie de ele. Efectul in cazul disparitiei celor trei jurnalisti este ca nimeni nu-si mai pune intrebari legate de viata lor.
Rapirea celor trei jurnalisti romani Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian nu a fost confirmata oficial. Ceea ce inseamna ca nici o revendicare, in cazul in care au fost mai multe, nu este cea adevarata. Celula de criza instituita sub autoritatea lui Traian Basescu a decis sa urmeze procedura standard si – dupa haosul de luni – a impus embargoul informational.
Tacerea justificata a decidentilor a creat insa spatiu pentru speculatii. Pe forumurile de discutie, varianta cea mai dezbatuta este inscenarea rapirii de persoane care au interesul sa delegitimeze politica externa a presedintelui Basescu, PSD, servicii secrete etc.
Ce cauta Mircea Geoana in Quatar, de ce multe dintre persoanele implicate au legaturi cu PSD, cum a reusit reporterul postului Prima TV sa transmita un mesaj la 10 minute dupa rapire? Toate aceste intrebari isi gasesc raspunsul in teorii conspirationiste, incurajate si de cvasiprezenta publica a omului de afaceri Omar Hayssam, in acest moment singura sursa de informare sau dezinformare.
Cabalele imaginate de toti cei care stau cu sufletul la gura in fata televizoarelor sint normale intr-o societate in care mai mult s-au ascuns adevaruri.
Faptul ca istoria noastra recenta este livrata la metri liniari de SRI si ca revolutia din 1989 este pusa sub semnul intrebarii au creat un fond de suspiciune permanenta a opiniei publice, care are, trebuie sa o recunoastem, boala conspiratiilor.
Usor manipulabila – ca dovada reactia generala la „accidentul" omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu –, opinia publica este, nu de putine ori, alimentata cu informatii care produc scenarii. Grav este ca aceste comploturi sint luate drept realitate, pentru ca, intotdeauna, in orice dezinformare exista un simbure de adevar.
Scenariile altereaza realitatea, o transforma, o fac de nerecunoscut si ne determina sa reactionam in functie de ele. Efectul scenariilor in cazul disparitiei celor trei jurnalisti este ca nimeni nu-si mai pune intrebari legate de viata lor, dincolo de comunicatele formale ale autoritatilor, politicienilor sau ale unor organizatii profesionale si civice, cu exceptia familiilor, evident.
Emotia s-a pierdut in acest virtej de supozitii si conexiuni. Or, asa cum ne-au spus ziaristii care au trecut prin experienta traumatizanta a captivitatii, un factor esential de presiune este solidaritatea oamenilor cu victimele.
Semne de intrebare – neexprimate oficial – s-au ridicat si in cazul rapirii jurnalistei italiene Giuliana Sgrena, o militanta de stinga impotriva interventiei Coalitiei in Irak. Lipsa certitudinilor nu i-a impiedicat insa pe italieni sa iasa in strada.
Chiar daca in jurul disparitiei celor trei jurnalisti s-a tesut deja o pinza de scenarii, acestea nu trebuie confundate cu realitatea. Iar adevarul este ca, de mai bine de 48 de ore, nimeni nu are nici o veste de la jurnalistii care nu sint actori intr-o piesa de teatru pe care o urmarim si o comentam de la distanta.
Daca pierdem simtul realitatii, riscam sa ne pierdem compasiunea si solidaritatea fata de soarta lor. Victime ale unei inscenari sau rapiri, Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Miscoci si Eduard Ovidiu Ohanesian se afla captivi undeva in Irak. •
