In cele ce urmeaza, voi relata cateva circumstante care m-au determinat sa pun titlul de mai sus. Si sa fac apel, in masura in care cumva mesajul meu va fi receptionat, la cei trei jurnalisti romani luati ostatici in Irak, atentionandu-i ca va mai dura pana cand va veni momentul eliberarii lor. Iar pana atunci, sub nici o forma ei nu trebuie sa clacheze nervos.
Acelasi mesaj si pentru Muhamad Munaf in legatura cu care, intre timp, lucrurile au fost lamurite. Omul de afaceri este si cetatean american. Cu toate consecintele pozitive, dar si negative care vor decurge din aceasta. Rabdare, dar, mai ales, inteligenta trebuie sa dovedeasca si guvernantii de la Bucuresti. Ei se afla sub o puternica presiune, a presei, a opiniei publice, interne si externe.
Este un fenomen normal. Iar presiunea nu trebuie sa slabeasca. Dimpotriva. Adevaratul examen al gestionarii acestui moment de criza il vor da guvernantii numai in masura in care vor sti sa reactioneze, cu intelepciune si cu suficienta transparenta, in conditii de presiune. De ce este situatia ziaristilor ostatici atat de complicata?
In zilele anterioare, presa scrisa din Romania, ca de altfel si autorul acestor randuri, au insistat asupra caracterului atipic al rapirii si al primelor tentative de negociere. Iata ca viata bate filmul. Noi informatii se adauga celor existente pentru a articula si mai bine afirmatia de mai sus. Nu mai exista nici un dubiu legat de cetatenia americana a omului de afaceri Muhamad Munaf.
Ceea ce automat agraveaza situatia celor trei ostatici, cunoscuta fiind aprehensiunea fata de americani a insurgentilor irakieni. Asocierea, in continuare, a celor patru ostatici, ii poate crea avantaje lui Munaf, dar constituie un serios handicap in ceea ce priveste rezolvarea rapida si in bune conditii a eliberarii ziaristilor romani.
In aceasta istorie terifianta participa - daca ne referim la victime - nu mai putin de trei entitati. Prima este constituita de jurnalistii de la Bucuresti. Daca ar fi vorba doar de ei, negociatorii pentru eliberare ar putea fi alcatuiti exclusiv din reprezentanti desemnati de celula de criza a Bucurestiului. Ajutati sau nu de experti in rapiri ai puterilor NATO, combatante in Irak.
A doua entitate o reprezinta oamenii de afaceri arabi. Exista deja indicii ca Omar Hayssam, aflat la Bucuresti intre doua reprize de psihiatrie, are mari datorii fata de oameni de afaceri de la Bagdad. Ceea ce complica lucrurile. Intrucat a sponsorizat - sa speram, nu in scopuri malefice - aventura irakiana a celor trei jurnalisti, Omar Hayssam se simte moralmente responsabil fata de acestia.
Ceea ce l-a putut determina sa incerce demersuri de negociere pe cont propriu. Asta in cea mai optimista dintre variante. Si astfel, apare un al doilea grup, mai informal decat primul, de negociatori. A treia entitate este reprezentata de Statele Unite ale Americii. Pentru ca Muhamad Munaf nu este doar un om de afaceri, ci este si un cetatean american.
Iar in situatia in care este luat ostatic, el devine, pentru autoritatile de la Washington, in primul rand cetatean american. Ceea ce determina autoritatile de la Washington sa declanseze automat investigatii. Si pe cont propriu.
La sediul Coalitiei, acolo unde actioneaza forta multinationala, exista o a doua echipa specializata in rapiri, careia i s-au adaugat, de cateva zile, expertii FBI. In fine, exista echipa lui Omar Hayssam.
Activitatea celei mai calificate echipe, cea multinationala, este ingreunata in mod major de faptul ca aproape toate mesajele interceptate pe legatura Bagdad - Bucuresti sunt dialoguri purtate in limba romana. Iar forta multinationala nu dispune de translatori de romana.
Un ajutor pretios le ofera acestora Simona Marinescu, care lucreaza la Bagdad ca expert al Bancii Mondiale, in aceeasi cladire in care functioneaza si celula de criza. Fiindca tot am amintit de ea, e necesar sa precizam ca citatul Mediafax, pe care l-am invocat intr-un editorial, a preluat in mod eronat punctul acesteia de vedere. Marinescu nu s-a indoit de autenticitatea rapirii.
O alta circumstanta agravanta se refera la rapirea in sine. Romanii plus Munaf se intorceau la hotel intr-un jeep, dupa ce luasera interviu unor muncitori romani din Bagdad si ministrului Sanatatii din epoca Saddam Hussein. Rapitorii au atacat cu trei jeep-uri, in conditiile in care in stanga exista un zid de protectie. Capturarea cu jeep cu tot s-a produs in doar cateva minute.
Si totusi expertii spun ca rapitorii sunt amatori. Aceasta creeaza pericolul ca si acestia sa cedeze nervos sau sa-si vanda victimele unei organizatii mai sofisticate. Inca nu s-a cerut nimic in schimbul eliberarii. Nici retragerea trupelor romane si nici bani. Ceea ce inseamna, din nou, ca trebuie sa ne inarmam cu rabdare. Toti.
Iar cele trei echipe sunt silite sa actioneze, in asa fel incat nici rapitorii si nici ostaticii sa nu intre in panica.
