Operatorii de retele virtuale de telefonie mobila (MVNO - Mobile Virtual Network Operator) pe scurt "operatorii virtuali" nu sunt noutatea anului 2005 si nici macar a acestui mileniu. Tonul a fost dat de Virgin Group din Anglia.
Dupa ce a acumulat experienta in operarea unei companii aeriene "virtuala", grupul Virgin condus de Richard Branson si-a extins ideia de afacere (inchirierea de infrastructura in vederea comercializarii de servicii) si in telefonei mobila.
In urma unui parteneriat (50%-50%) incheiat in iunie 1999 cu operatorul One-2-One (astazi T-mobile), Virgin Mobile isi lanseza serviciile pe 11 noiembrie 1999 sub marca proprie bazate pe reteaua T-Mobile.
La 3 luni de la lansare Virgin Mobile avea 0,5% din piata, pentru ca la mijlocul anului 2004 sa aiba 4.25m utilizatori, adica 8% dintr-o piata cu circa 52m utilizatori.
Intr-un raport publicat la finele lunii noiembrie 2003 de catre Oftel, autoritatea de reglementari de la acea vreme si care analiza reclamatiile facute de utilizatorii de telefonie mobila in perioada aprilie - septembrie 2003, Virgin Mobile era cel mai bine clasat cu 0,05 reclamatii/1000 abonati urmat de Vodafone cu 0,1 reclamatii si de Orange si T-Mobile fiecare cu 0,2 reclamatii.
Curios lucru, desi utiliza reteaua T-Mobile ai caror utilizatori au avut cele mai multe plangeri, Virgin Mobile s-a situat pe primul loc in acest clasament al calitatii serviciilor, fapt ce denota puternica influenta a factorului uman in relatiile cu clientii.
Ca urmare a succesului din Anglia si SUA, Virgin Group spera sa lanseze operatori virtuali in Canada (la 1 martie 2005), India, China, Mexic, Nigeria si Africa de Sud.
Succesul operatorului Virgin Mobile s-a datorat marci puternic focalizata pe tineretul in pas cu moda combinat cu tarife usor de inteles, Virgin Mobile devenind prototipul operatorului virtual.
De ce un operator virtual de telefonie mobila?
Un operator virtual inchiriaza retea de la operatorii clasici si revinde sub marca proprie servicii de telefonie mobila. Folosind metode de abordare a clientilor cu costuri reduse (Internet, etc.) acestia pot oferii servicii de telefonie mobila la tarife mai mici decat operatorii clasici, uneori chiar cu pana la 25%.
Cine poate lansa un operator virtual? Marii retaileri si in special aceia cu mari lanturi de magazine pentru a creste venitul/client si loialitatea acestora.
Operatorul virtual este o cale simpla de extindere a unei marci pe noi piete fara a investi sume mari si poate fi considerat un parteneriat de tipul "win-win" (in care toti castiga) pentru un operator clasic. Ultimul vinde minute operatorilor virtuali care pot adresa nise de clienti pe care operatorii existenti nu le abordeaza.
MMO2, bratul de telefonie mobila al grupului BT, a considerat ca poate sa adreseze noi clienti fara a deteriora marca proprie prin acorduri cu grupul englez de supermagazine Tesco si cu Tchibo - lantul german de magazine de cafea.
In timp ce O2, marca sa de telefonie mobila are impact la tineri si utilizatorii cu venituri mari, Tesco Mobile si Tchibo vor avea impact printre utilizatorii de familie. Operatorii virtuali nu ating cote de piata prea mari - de la cateva procente la maximum 10%.
Intrarea lor pe piata aduce mai mult decat un nou model de afacere, acestia putand declansa o revolutie graduala in distributie, de vreme ce tot mai multi clienti sunt castigati online. Autoritatile de reglementari din diferite tari vad in operatorii virtuali o modalitatea de a intensifica competitia.
Experienta daneza
Danemarca este un pionier in tarifele reduse din telefonia mobila din cauza existentei mai multor operatori virtuali si a puternicei competitii. Telmore, pe al carui model de afacere se bazeaza astazi EasyMobile, este cel mai mare si mai de succes reducator de tarife.
A fost infiintat acum 5 ani si avea in 2004 o cota de piata de circa 10%. Reteta succesului - plata electronica, fara costuri de abonare, mesaje text gratuite si tarife scazute ale convorbirilor.
Website-ul Telmore, cu mesaj direct pentru tarife reduse, adreseza atat tinerii pana in 20 ani cu bani putini cat si parinti lor sensibili la costuri. Astfel, clienti care au avut probleme cu modelul complex de tarifare al operatorilor clasici de telefonie mobila au migrat la Telmore.
Telmore si rivalul sau Tele2 au castigat 20% din piata, facand din Danemarca piata cea mai de success pentru operatorii virtuali din Europa. Si aceasta intr-o piata matura care se apropia de saturatie. Costul unui minut de convorbire s-a redus cu 50% in 2004 la €0.09, iar mesajele text au scazut de la €0.07 la €0.03.
TDC, fostul monopolist, a raspuns acestei provocari achizitionand in ianuarie 2005 Telmore pentru €54.7m.
Guvernul Frantei – primul guvern care invita operatorii virtuali!
La mijlocul anului 2004, Franta avea una dintre cele mai mici densitati ale telefoniei mobile din vestul Europei, 70%, o piata cu trei operatori: Orange (cca ½ din utilizatori), SFR (cca 1/3 din utilizatori) si Bouygues.
Conform ziarului Financial Times din 14 iulie 2004, piata franceza era intr-un "echilibru stabil, daca nu chiar un cartel".
Autoritatea de reglementari din Franta, analiza daca Orange si SFR, care impreuna detin 80% din piata, exercita o "dominare colectiva" asupra pietei.
In acea saptamana, guvernul francez, care dorea ca cel putin trei operatori virtuali sa lanseze comercial serviciile pana la finele anului, celebra lansarea operatorului virtual Omer Telecom detinut de Carphone Warehouse si care se baza pe reteaua mobila Orange.
Era al doilea operator virtual francez, cu o luna inainte SFR si retailerul german Debitel semnand un acord similar. La finele lunii august 2004, Neuf Telecom era in discutii cu Bouygues si SFR pentru formarea unui nou operator virtual.
Conform ziarului La Tribune din 23 februarie 2005, in dorinta de a atrage operatorii mobili alternativi, Patrick Devedjian, ministrul delegat al industriilor s-a intilnit cu reprezentatii acestora, propunandu-se masuri care sa faciliteze trecerea clientilor de la un operator la altul.
Aceasta survine intr-un moment in care se pregatea intrarea de noi operatori virtuali NRJ sau M6.
Operatori virtuali cu … ambitii europene
In iulie 2004, Carphone Warehouse, cel mai mare vanzator de telefoane mobile din Europa, anunta planuri pentru lansarea unor operatori virtuali in diferite tari europene.
Charles Dunstone, directorul executiv al grupului, declara ca a fost formata o echipa de negociatori si analisti care sa calatoreasca in tari europene pentru a evalua posibile parteneriate cu operatorii locali.
La acea vreme Carphone Warehouse deja detinea operatorul Fresh in Anglia si semnase un acord cu Orange France pentru crearea unui operator virtual in Franta.
Pe 29 noiembrie 2004, Easy Group anunta ca s-a semnat acordul cu T-Mobile pentru lansarea unui operatori virtual in Anglia, fiind prima incursiune in telefonia mobila a antreprenorului grec Stelios Haji-Ioannou.
In acest parteneriat Easy Group venea cu modelul sau de afacere de succes cu costuri scazute din transportul aerian (EasyJet), dar si cu parteneriatul cu grupul danez TDC, care ii permite sa folosesca modelul Telmore bazat pe web.
In august 2004 T-Mobile si TDC, semnasera un acord prin care grupul danez va prelua relatiile cu clientii, serviciile de facturare sub marca EasyMobile, in timp ce T-Mobile va transporta convorbirile prin reteaua sa.
Clientii vor putea sa semneze online, permitand companiei sa evite costurile mari de achizitie prin canalele clasice de distributie. In Financial Times din 4 ianuarie 2005, Stelios Haji-Ioannou anunta planuri europene pentru telefonia mobila.
Dupa lansarea in primavara 2005 a serviciului EasyMobile in Anglia, in 2005 vor fi lansati operatori virtuali in Olanda, Grecia si Germania. In total vor fi 12 tari europene. Oare si Romania?
Creste competitia intre tarile europene pentru atragerea operatorilor virtuali
Lucrurile se precipita in Europa inceputului de an 2005 In numarul din ianuarie 2005, revista Mobile Europe anunta ca autoritatea de reglementari din Irlanda, ComReg, are in vedere planuri care pot schimba piata telefoniei mobile.
ComReg a gasit ca tarifele telefoniei mobile in Irlanda sunt mari pe segmentul post paid si ca sunt operatori doresc access la retelele mobile existente. Comisia Europeana ceruse ComReg sa analizeze nivelul competitiei in conformitate cu legislatia UE.
Pe 23 februarie 2005 ComReg anunta ca a desemnat oficial Vodafone si MMO2 operatori cu putere semnificativa, deschizand calea pentru a obliga cei doi operatori sa permita accesul operatorilor virtuali la retelele lor, Hutchison Whampoa si Eircom fiind primii interesati.
Si Spania doreste sa atraga operatorii virtuali pentru a intensifica competitia pe o piata cu trei operatori.
Conform ziarului El Pais din 22 februarie 2005, in dorinta de a micsora tarifele telefoniei mobile, guvernul spaniol doreste sa stimuleze intrarea operatorilor virtuali garantand tarife care sa conduca la o activitate rentabila.
Din Italia se anunta pe 3 martie 2005 ca autoritatea de reglementari antitrust va lansa o ancheta contra operatorilor TIM, Vodafone si Wind ca urmare a unor plangeri. Tele2 a reclamat ca nu a putut sa inchirieze infrastructura engross de la acesti operatori pentru revanzare.
Si Ucraina Banca ucrainiana Privatbank anunta in ianuarie 2005 lansarea unui operator mobil virtual, Privat, impreuna cu WellCOM, operatorul cu cea mai mica cota de piata, 0,4%.
Piata ucrainiana de telefonie mobila, evaluata la US$650m in 2003, este dominata de doi operatori, UMC si Kievstar, care impreuna detin peste 98% din cei 10,6m utilizatori de telefonie mobila. Cam ca in ..Romania!
Romania in competitia pentru atragerea operatorilor virtuali
Nici Romania nu este departe de acest fenomen. Conform unui oficial ANRC, anul trecut o companie straina a avut discutii pe aceasta tema. La inceputul anului 2005, reprezetantul unui grup nordic a avut discutii cu oficiali ai ministerului comunicatiilor si ANRC fara rezultate.
Esecul acestor tentative trebuie cautat in reglementarile care confera operatorilor de telefonie mobila dreptul de a refuza accesul la propriile retele.
Ce ar trebui facut?
Conform ‘modelului irlandez’, ANRC autoritatea de reglementari in comunicatii ar trebui sa desemenze operatorii MobiFon (Connex) si Orange Romania, care detin frateste circa 96% din piata, operatori cu putere semnificativa si sa-i oblige sa puna la dispozitia doritorilor retelele lor.
Apoi, urmand exemplul Irlandei, Frantei, Spaniei, Romania ar trebui sa faca publica intentia sa de a promova competitia in telefonia mobila invitand operatorii virtuali sa intre si pe piata romaneasca.
Guvernul ar mai trebui sa modifice reglemetarile astfel incat sa usureze intrarea operatorilor virtuali pe piata si sa creeze premizele unei activitati lucrative a acestora. Operatorii virtuali trebuie sa gaseasca in Romania cel putin aceleasi conditii ca in Ungaria, Bulgaria sau Cehia, pentru a nu se duce acolo.
Cine ar putea fi intersat de piata romaneasca
In aceste conditii ne putem astepta la aparitia operatorilor virtuali in Romania in acest an, daca guvernul va accelera preparativele.
Printre cei interesati vom putea gasi pe cei care au mai incercat pana acum fara succes, dar si pe unii dintre operatorii cu ambitii europene: EasyMobile, care a anutat planuri pentru 12 tari europene, Tele2, care vizeza regiunea de mai multa vreme (a facut incercari de intrare in Ungaria si Bulgaria), poate chiar Debitel, care deasemenea are ambitii europene.
Cand va invita oare guvenul Romaniei operatorii virtuali?
Lansarea operatorilor virtuali in Romania va fi in beneficiul clientilor (scaderea tarifelor, cresterea calitatii), dar si in interesul Romaniei de a avea competitie in telefonia mobila. Europa de astazi cunoaste o puternica competitie intre guverne pentru atragerea operatorilor virtuali si ar fi pacat sa o pierdem.
Pentru aceasta guvernul Romaniei trebuie sa reactioneze rapid si sa invite public operatorii virtuali. Este un prim test pentru un guvern care se vrea liberal.
Publicat in Market Watch (www.marketwatch.ro), Martie 2005
