Victorie amara pentru Alianta D.A. si candidatul sau, Adriean Videanu, pus de doua sute de mii de oameni sa conduca Bucurestiul pana in 2008. Procentul celor care l-au ales pe Videanu reprezinta doar 10% din totalul electoratului din Capitala, oras in care PNL-PD se bucura ca are populatia de partea sa. Infrangere dureroasa pentru PSD, partid blocat aici la 29 de procente.

Scorul obtinut de Marian Vanghelie ridica o mare problema principalului partid de opozitie, care vede ca, pentru bucuresteni, Vanghelie sau Geoana sunt totuna. In seara cand s-au inchis urnele, reprezentantii principalelor formatiuni competitoare erau la fel de nauciti de prezenta catastrofala.

Alianta avea certitudinea ca doar electoratul sau a avut de ce sa mearga la vot, in timp ce PSD incerca sa se convinga ca o participare atat de redusa e un semn ca alegatorii sunt nemultumiti de actuala putere si, deci, cine iese la votare o face pentru a da un semnal negativ Aliantei.

Pana tarziu, in noapte, din cele doua tabere au sosit vesti contradictorii, insa, in cele din urma, victoria Aliantei a fost recunoscuta neoficial si de PSD. Ambele staff-uri de campanie au incercat sa explice atitudinea cetatenilor prin aceea ca anul trecut a fost unul al alegerilor, iar oamenii s-au saturat sa tot iasa din casa pentru a vota candidati.

Concluzia a fost ca vina se afla in alta parte, nu in ograda partidelor politice. Alegerile partiale de la Bucuresti au aratat, de fapt, ca partidele sunt victimele propriilor strategii de campanie de la precedentele alegeri.

Toate confruntarile anului trecut au fost construite in jurul ideii de polemica, de confruntare radicala intre principalii candidati, care nu mai pridideau sa-si arunce unul altuia invective si acuzatii. Un asemenea tip de campanie nu a mai prins la partialele din Bucuresti.

Momentul culminant a fost consumat in precampanie, cand disputa dintre Videanu si Vanghelie pe tema licentelor referitoare la exploatarea marmurei a facut deliciul telespectatorilor si al presei, in general.

La inceperea campaniei, cei doi aproape ca nu au mai avut ce sa-si spuna, asa ca au fost nevoiti sa intre in pielea candidatilor care trebuie sa-si promoveze imaginea de bun gospodar, prin proiecte administrative concrete si credibile. Au facut-o insa cu foarte putin succes, astfel incat nu au reusit sa-si convinga nici macar propriul electorat.

In plus, aparitia unor evenimente mai importante au trimis alegerile in ultimul plan al atentiei publice, iar partidele nu au reusit sa-si mai scoata candidatii din zona de penumbra. Asa se face ca alegatorii au preferat sa stea departe de sectiile de votare, dezamagiti ca oferta politica a partidelor e tot mai slaba.

Pentru Alianta, victoria lui Videanu inseamna, in primul rand, o reconfigurare interna. Probabil ca, o data instalat in scaunul lui Basescu, Adriean Videanu ii va mosteni si locul din fruntea PD. Relatia cu PNL va cunoaste o alta turnura, pentru ca democratii pot acum sa vina la masa comuna cu pretentii mai mari.

Lipsiti de locomotiva Basescu pentru eventuale alegeri anticipate, sau chiar la termen, pedistii se vor uita cu speranta la Adriean Videanu, chiar daca acesta nu a reusit sa aduca la vot decat o parte infima din electoratul bucurestean traditional. Pentru PSD, infrangerea reprezinta un moment extrem de delicat in aceasta etapa de clarificari interne.

Esecul lui Vanghelie ascute lupta din interiorul partidului. Pesedistii care mai sperau ca victoria va uni combatantii din taberele beligerante vad, acum, un partid si mai impartit, in conditiile in care nu putini au fost cei care au criticat desemnarea lui Vanghelie drept candidat. Cea mai delicata pozitie o are Dan Ioan Popescu, unul din greii din vechea garda a PSD.

El a declarat public ca va demisiona daca Vanghelie obtine acelasi rezultat ca si Geoana, apreciat drept cel mai slab candidat pesedist de pana acum. Popescu a dat inapoi, ieri, cautand vinovati in alte parti, inclusiv in randul electoratului. Ramanerea sa in fruntea organizatiei Bucuresti va da impresia ca PSD este in continuare un partid duplicitar, in care liderii una spun si alta fac.

Pe de alta parte, organizatia Bucuresti isi sustine liderul, chiar daca in ultimul an a fost protagonistul mai multor plecari si reveniri in fruntea filialei. Angrenate in rezolvarea problemelor interne, partidele sunt tentate sa lase deoparte analiza de fond in legatura cu prezenta electoratului la urne. Sociologii spun ca electoratul ar avea o atitudine similara in cazul unor anticipate.

Este o parere de care formatiunile ar trebui sa tina cont, mai ales cata vreme au demonstrat ca nu sunt capabile sa vina cu o oferta noua si un alt tip de campanie electorala decat cele practicate de cincisprezece ani incoace.