Dupa ce si-au scrijelit numele pe aproape toate marile tepe de dupa revolutie, lasandu-si amprentele si pe Bancorex, si pe FNI, si pe RAFO si pe alte pacaleli distribuite cu generozitate la scara nationala, pesedeii romanesti si-au facut simtita prezenta si-n cazul nenorocirii
ziaristilor rapiti in Irak, dand astfel startul unei scenarite fara frontiere.
Omar Hayssam, miliardarul dat in consemn la frontiera care a anuntat ca i s-au cerut patru milioane de dolari pentru rascumpararea jurnalistilor, nu e numai prieten si partener de biznis cu Mohamed Munaf, finantatorul calatoriei in Irak, ci si coleg de partid cu Ion Iliescu, acest sarac dar cinstit ce vrea sa credem ca poate
fi, in acelasi timp, si calic, dar si calif pentru Hayssam, Munaf, Taher, Zaher, Nassar, Kader si alte personaje scoborate parca din povestea lui Ali Baba si cei patruzeci de hoti, cu comorile de rigoare inmultite vertiginos in pestera capitalismului salbatic romanesc.
Aroma social-democrata, intinsa ca o pucioasa peste drama celor rapiti, a fost intetita de un alt pesedist, Mircea Geoana.
Nici nu s-a aflat bine de disparitia romanilor si a irakiano-americanului care-i insotea, ca pesedistul a aparut ca din senin la televiziunea araba Al Jazeera, dorind sa confirme, cu acel prilej, spusele Califului Al Batran de acasa, care tocmai il facuse prostanac la televiziunea romana.
Incalciti in itele si asa incurcate ale acestei rapiri ciudate, cu teroristi arabi pe fundal cu paturi chinezesti si cu suspecti din Bagdad ce stiu cu totii sa graiasca romaneste, social-democratii autohtoni au reusit sa starneasca productia de scenarii intr-atat incat, orbiti de
fumigenele aprinse de ciudatenii si coincidente, multi au uitat ca, in cel mai periculos loc de pe Pamant, trei romani au fost luati ostatici si amenintati cu moartea.
