Relatarile referitoare la rapirea celor trei jurnalisti romani si a insotitorului lor au relevat chestiuni ingrijoratoare legate de modul in care se face presa in Romania.
Cele mai accentuate excese s-au inregistrat in presa scrisa, unde publicarea unor ipoteze care mai de care mai elucubrante (n-am sa consum spatiul tipografic rememorandu-le...) s-a transformat in manie.
Sa fim bine intelesi: discutia nu intervine in jurul ideii ca se publica informatii neoficiale, neverificate suficient - ar fi foarte greu sa obtii confirmari pe un astfel de subiect - ci se refera la numarul inadmisibil de mare de ipoteze vehiculate:
ce dovada mai clara vreti ca foarte multe dintre "stirile" despre rapire - sau ce-o fi (fost?) ea - au fost doar rodul imaginatiei unor neprofesionisti? Fie ei din media sau din serviciile de informatii. Sau si, si.
Riscul face parte din regula jocului. Dar nu se poate numi decat inconstienta decizia de-a da drumul la tipar sau in eter unor unor variante adesea contradictorii, care-ar fi putut fi infirmate in cateva ore. Ce credibilitate mai are, a doua zi, ziarul, radioul sau televiziunea care a difuzat, ca sigura, o ipoteza infirmata brusc de realitate?
Culmea e ca, tocmai din cauza acestei avalanse de ipoteze neverificate, adevarul a trecut, probabil, neobservat (asta daca exista, desigur, vreun alt adevar decat acela ca patru oameni plecati din Romania, dintre care trei sunt jurnalisti, au fost rapiti si se afla, poate, in pericol de moarte).
Mai degraba trista decat discutabila e si evidenta frustrare care a razbatut din comentariile mai multor "reporteri de front" faimosi - care sufera, cu siguranta, ca nu sunt ei eroii nationali ai momentului.
Unii mai aveau putin pana sa ceara public executarea unuia dintre ostatici, ca dovada a faptului ca nu asistam la o cacealma...
Sa trecem rapid peste jenantele dezbateri despre calitatea rujului jurnalistei rapite, peste parerile aberante exprimate liber de specialisti rasariti de te miri unde si chiar si peste faptul ca toate mass-media au relatat obsesiv despre trei jurnalisti - in conditiile in care era vorba, totusi, de patru persoane.
Apropo: foarte ciudat gestul celor de la Prima TV de a-si inscriptiona tricouri numai cu fetele colegilor lor, cerand doar eliberarea celor doi...
In fine, o alta concluzie, nu tocmai reconfortanta pentru starea financiara (deci si morala) a presei romanesti este usurinta cu care responsabili ai unor institutii media importante accepta, iata, sponsorizari pentru deplasari cu un mare grad de risc, din partea unor oameni de afaceri controversati
(aflati in atentia organelor de urmarire penala!). Inconstienta, delasare sau lipsa de profesionalism?
Orice-ar fi, bine nu e: cu foarte putine exceptii, mass-media romanesti au ratat un examen important. Sa speram ca a fost o lectie folositoare. Macar atat.
