Meciul Vanghelie contra Videanu s-a desfasurat cu stadionul gol, iar din cei trei arbitri regulamentari nu s-a prezentat pe teren decit unul! Rezultatul nu este o surpriza pentru nimeni: Videanu a cistigat cu 1-0, golul victoriei fiind marcat inca inainte de inceperea partidei.

In ciuda saraciei de entuziasm si de suspans, evenimentul alegerii noului primar general al Bucurestilor este plin de semnificatii.

Sa notam, inainte de orice, ca un politician de "raftul doi", Adriean Videanu, in decurs de citeva luni, a intrat in galeria primelor cinci personaje care conteaza cu adevarat in Romania. Videanu are un control mai mare asupra banilor si a afacerilor derulate de primarie, decit are Tariceanu asupra bugetului statului.

Chiar daca ordinul de marime difera, sumele au suficient de multe zerouri, nu doar pentru a face o noua avere, ci si pentru a "sapa fintini" de la care partidul si fruntasii sai se vor putea adapa multa vreme cu "apa vie" a afacerilor locale. Acest Harry Potter al aliantei PD-PNL ramine insa un invatacel la curtea "marelui vrajitor" de la Palatul Cotroceni.

Nu el, ci Traian Basescu este cel care a spus descintecele, cel care a amestecat fiertura din care a baut noul ales, facindu-l invulnerabil la blestemele advesarului sau, cel care a facut si a desfacut ce era de facut si desfacut pentru ca la Primaria Bucurestilor sa se instaleze, in sfirsit, "continuitatea".

Cu alte cuvinte, pentru ca Traian Basescu sa poata simti in continuare aproape camasa Bucurestilor, peste care si-a tras intre timp si haina treburilor tarisoarei noastre, Romania. In aceste conditii, a fost absolut irelevant ce a spus si ce a facut Videanu pe la tot felul de talk-show-uri, dar un element merita totusi consemnat.

Gafa de trecut in toate manualele de marketing politic la capitolul: asa sa nu faceti niciodata! Domnul Videanu ar avea un bun motiv sa-si explice lipsa de interes a bucurestenilor, pentru a-l vota, daca se uita de doua ori la panourile care au impinzit capitala, in care domnia sa, cu o fata ingrijorata de entuziasmul concetatenilor, incearca sa le domoleasca pornirile electorale, intr-un gest

care vorbeste de la sine: "hoo nebunilor, ca nu dau turcii, nu dati buzna asa!" Pentru acest panou, agentia care i-a luat un car de bani sa-i faca publicitatea ar putea fi suspectata de cooperare cu adversarul, ori de un cras neprofesionalism!

Din punct de vedere politic, abia acum domnul Videanu are la dispozitie uneltele pentru a-si construi o cariera! Cistigatorul nu este insa Alianta, ci

Partidul Democrat, pentru ale carui interese va lucra zi si noapte, neobosit, domnul Videanu, vorba lui Trahanache: "pentru ca de la partidul intreg atirna binele tarii si de la binele tarii atirna binele nostru...", adica al lor!

Cea mai mare neghiobie care s-a spus pe seama celuilalt competitor este ca nu ar fi vrut sa cistige, or ca partidul sau l-a folosit ca pe o simpla marioneta intr-un joc fara miza. Eroare stimabililor! Una din cele mai importante batalii politice din istoria PSD s-a consumat cu ocazia acestor alegeri. Pentru partidul-stat ele consemneaza infringerea pe toate fronturile.

PSD a fost redus la dimensiunea propriei neputinte, a orgoliilor nemasurate care ii opun pe liderii diferitelor factiuni si a incapacitatii de comunicare cu electoratul care are ochi de vazut si urechi de auzit. Cupa amara a infringerii abia acum va trebui bauta pina la ultima picatura.

O victorie ar fi fost colacul de salvare pentru multi dintre cei care-si vor vedea acum corabiile, barcile si iahturile ducindu-se pe fundul apelor involburate ale competitiei pentru supravietuire. O victorie ar fi fost semnalul resurectiei.

Multe lucruri s-ar fi schimbat radical in bine pentru PSD, daca Vanghelie ar fi reusit sa se plimbe pe culoarele Primariei, uitindu-se incintat la proaspat achizitionata sa diploma universitara si incercind fara succes sa conjuge perversul verb a fi, la timpul prezent, diateza activa!

Dar, n-a fost sa fie! Pentru Vanghelie, pierderea nu este prea mare, daca nu punem la socoteala banutii pe care a trebuit sa-i scoata din buzunar pentru a-si face campania.

El se va intoarce la primaria sectorului sau favorit, de unde va incerca sa-si compenseze cu virf si indesat cheltuielile aventurii politice in care s-a lansat.

Suflarea necrutatoare a Videanului ii va fi in spate, dar se mai gaseste pe ici pe colo, prin orice poveste, ba un pieptane pe care sa-l arunci urmaritorului, ba un val, ba una, ba alta, pina o trece primejdia cea rea! Vanghelie ar putea avea, desigur, si pretentii politice mai serioase.

Daca logica si politica ar face vreodata casa buna, mai ales la PSD, proaspat invinsul candidat ar fi indreptatit sa preia conducerea organizatiei de Bucuresti.

Spre deosebire de multi alti "lideri de laborator" din PSD, omul poate sa-si arate ranile de pe cimpul de batalie pe care, chiar daca invins, l-a parasit cu capul sus.

Are merite si a facut serioase sacrificii pentru Partid! Presupunind ca gramatica limbii romane va ramine un vesnic mister pentru el, a facut dovada ca gramatica politicii de cartier, cu tot cu componenta "economica", o stapineste la perfectie. Iar de la cartier la capitala, nu e decit un pas.

Sub conducerea lui Vanghelie, liderul local PSD, Vanghelie candidatul la viitoarele alegeri ar avea mai multe sanse, decit sub obladuirea personajelor nesarate care i-au "ocrotit" pina acum cariera.

Meciul Vanghelie versus Videanu s-a terminat si fiecare din combatanti pare a avea mai mult de cistigat. De pierdut, ca de obicei, pierde politica din Romania si pe cale de consecinta vesnic turmentatul nostru cetatean.