de George Vulcanescu

Lunga iarna fierbinte

de George Vulcanescu     Piata Financiara
Joi, 7 aprilie 2005, 0:00



O zi urata de iarna tarzie din acelea, in care, sa nu dai nici un caine afara. Rafalele de vant preschimba alternativ plesnetul stropilor de ploaie in ciupituri de chiciura. Pentru palcul de oameni masati pe trotuarul din fata Bancii Nationale urgia vremii este un alint pe langa suferinta lor.

Precum soferul ce trage cu naduf un sut in janta indoita de bordura lovita din cauza neatentiei lui, protestarii de pe strada Doamnei au venit sa ceara socoteala guverantorului pentru politica de curs pe motiv ca le-a afectat dramtatic veniturile din operatiunile de export.

Jigniri, apostrofari, amenintari, huduieli alcatuiesc un arsenal mai curand specific miscarilor sociale din zonele monoindustriale in care nu s-au gasit solutii alterantiva la disponibilizarile colective.

Beneficiari, timp de 15 ani, de pe urma evolutiei favorabile a cursului dolar/leu sau euro/leu multi dintre exportatorii cu expunere pe valutele occidentale au fost luati prin surpindere de volatilitatea accentuata a cursului.

Desi tendinta de apreciere a monedei nationale era evidenta inca din cursul anului trecut, semnalele lansate in permanenta de Banca Centrala nu au fost luate in considerare. Protectia de care s-au bucurat exportatorii in ultimii cincisprezece ani a fost gesit inteleasa.

La nivelul anului 2004 echilibrarea balantei comerciale si a deficitului de cont curent nu mai poate fi facuta doar din politica de curs. Si, cum un necaz nu vine niciodata singur, spectrul groazei este amplificat de scumpirile anuntate pentru intrarile primare energetice.

Liberalizarea contului de capital va reprezenta o alta piatra de incercare care va urma seriei negre din acest inceput de mandat legislativ.

Impactul liberalizarii transferurilor de devize va reprezenta cea mai brutala conexiune la economia occidentala. Dar, pentru ca cea mai mare suparare este cea provocata de intarirea pronuntata si imprevizibila a leului, exportatorii se razboiesc cu acela pe care il considera responsabil pentru pierderile lor: guvernatorul Bancii Centrale.


Exportul de resurse vs importul de competitivitate

O simpla urmarire a evolutiilor cursului monedelor nationale, din tarile emergente care au aderat structurile europene, ar fi evidentiat parcursul pe care se va incadra invariabil sI Romania. Diferentele sunt determinate de particularitatile pietei monetare autohtone.

O piata in care intrarile de euro ale muncitorilor din strainatate mentin o preisune constanta pe curs inducand o imagine distorsionata a aportului valutar al exporturilor si implicit asupra productivitatii.

O piata pe care dobanzile de peste 15% anual au fost speculate intens in 2004 de catre capital strain. Pe acest fond o apreciere a cursului cu mai mult de 10% in mai putin de trei luni nu putea fi compesata de un spor de productivitate asemanator.

A iesit astfel la iveala una din principalele carente a managementului companiilor cu capital autohton: pregatirea sumara pentru analiza de risc sI mangementul financiar.

Pentru numeroase companii relatiile comerciale externe au fost metinute cu marje mici de profit. Agentii economici din domeniul confectiilor sunt cel mai relevant exemplu. Produsele cu un grad scazut de prelucrare continua sa tina topul exporturilor ca in vremurile bune, dinainte de 1990.

Producatori cu cifre substantiale de afaceri la export ignora astazi ca productivitatea pe care o invoca este una artificiala, sustinuta in mare masura de pietele neliberalizate ale intrarilor energetice.

In conditiile date, lipsa de reactie la inversarea evolutiei cursului leu-euro nu este surprinzatoare. "Romania trebuie sa iasa din structura anchilozata a exporturilor, bazata pe exploatarea deprecierii predictibile a monedei nationale", considera Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.

Momentul acesta este in opinia lui Pogonaru unul de reevaluare a oportunitatilor oferite de fondurile de preaderare. Suportul financiar din bani comunitari reprezinta una din caile de innoire a tehnologiilor actuale. Romania este, din acest punct de vedere, in postura de a importa competitivitate. Un curs scazut al euro este benefic acumularilor de capital.

Imbunatatirea productivitatii ar trebui sa fie un motor al reechilibrarii exporturilor prin orientarea spre acoperirea cererii interne. Piata autohtona a fost practic ignorata in perioada prelungita de depreciere a leului.

In aceeasI masura insa importul de competitivitate poate sa fie defavorabil mediulului de faceri autohton, in sensul in care stimuleaza delocalizarea activitatilor productive ale companiilor occidentale. Adpotarea cotei unice de impozitare constituie un element de atractivitate pentru investitorii straini. Amenintarea vine insa si dinspre Est nu doar din Vest.

O moneda puternica este ca un magnet care atrage nu doar nicovala dar si cuiele.

De aceea si pentru firmele din economiile in tranzitie din estul Europei intarirea leului sI liberalizarea contului de capital poate fi o ocazie pentru o buna afacere. Vinzi marfa pe lei, schimbi in valuta, transferi in Olanda sau Elvetia si revii sa faci achizitii in Estul salbatic sub emblema unei solide companii cu capital occidental.

O reteta care a fost aplicata de marile corporatii ruse in campaniile de cucerire a pietelor regionale din proxinitatea zonei CSI.


Cota unica de impozitare si intarirea leului sunt mai bine primite de catre investitorii straini. Firmele romanesti par sa fie in dezvantaj. Situatia nu este insa fara iesire.
Fiecare societate comerciala exportatoare trebuie sa isi "recalibreze" rapid costurile. Subiectul este valabil si pentru cei care se cred protejati de piata interna. Restructurarea priveste atat costurile salariale cat si cele de productie. Solutia numita concedieri este una periculoasa. Suprimarea masiva a locurilor de munca poate fi sinonima cu dinamitarea, din interior, a companiilor.

O varianta care ar avea ca efect o descongestionare a costurilor salariale este externalizarea unor activitati." Agentul economic roman se fura singur cu cel putin 10% mentinand in regie proprie cheltuieli care pot fi foarte bine diminuate prin contracte de prestari servicii.

Majoritatea companiilor indiferent de dimensiunea lor, ignora posibilitatea de apela la servicii specializate si isI incarca intuil schema de personal.", afirma Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol.

Opiniile privind imbunatatirea magementului operational pot fi considerate platitudini de catre cei care se confrunta in permanenta cu problema reducerii costurilor de productie. Diferenta este ca unii au sI succes. "Trebuie exercitata in permanenta o presiune pe furnizori. Noi de exemplu negociem contractele in dolari sI cu furnizorii sau contractorii interni" afirma Patriciu.

Aceasta mod de negociere pare a fi doar la indemana marilor companii. Asa ceva nu poate realiza insa numai Dacia sau Rompetrol. Cei care, individual, nu au cum sa lanseze comenzi mari de subansamble, materii prime sau materiale au posibilitatea sa se asocieze.

"Constituind companii care sa functioneze ca un mare angrosist si producatorii de cu putere financiara moderata pot sa preseze preturile practicate de furnizori.", considera presedintele AOAR.

Deja nu mai este nici un secret ca doua din solutiile mentinerii pe piata este fie sa fuzionezi fie sa achizitionezi. Falimentul este alterantiva. Anul acesta incepe sub auspiciile unor exemple din cele mai rele pentru companiile nerestructurate la timp sau care nu au reusit sa intre intr-un proces de fuziune prin absorbtie.

Multe companii cu capital autohton se zbat intre viata sI moarte pentru ca patronii lor nu se indura sa renunte la controlul asupra "creatiei" lor. Contextul nu mai este de natura sa lase loc de subanteles. Rezista numai cine ia, acum, decizia. Altfel decapitalizarea va duce in scurt timp la deprecierea activelor.

Doar cei care si-au format rezistenta la concurenta vor reusi sa atinga pragul integrarii.


Disparitia afacerilor dupa ureche

Reactia exportorilor al caror purtator de cuvant este Asociatia Nationala a Importatorilor sI Exportatorilor lasa se intrevada o neantelegere flagranta a momentului pe care il traverseaza economia romaneasca.

Daca pana mai ieri banca centrala era vinovata de a nu fi acompaniat masurile premergatoare liberalizarii contului de capital de o scadere drastica a dobazilor acum acuzele privesc tocmai reducerea–soc a ratei.

O data in plus seminficatia acestor reactii este ca firmele romanesti nu sunt familiarizate cu notiuni precum managemetul financiar si managementul riscului. "Atunci cand operezi cu mai multe monede ai posibilitatea sa jonglezi din apreciere sau deprecierea de curs astfel incat sa anulezi pierderile.

Dar pentru acesata este nevoie de o intelegere a mecanismelor de acoperire a riscului pentru care doar cunostintele primare nu mai sunt suficiente. Piata valutara nu mai este un loc de manifestare al novicilor sI de aceea managementului financiar si de risc trebuie sa li se rezerve un loc distinct in organigrama companiilor exportatoare", considera Dinu Patriciu.

Se pune astfel in discutie identificarea specialistilor pe probleme de acoperirea a riscului prin tranzactii la termen, asa numitele operatiuni de hedging.

Doua burse de marfuri una din Sibiu, cealalta din Bucuresti, promveaza un tip de contracte inca stranii pentru exportatori. Theodor Ancuta, presedintele platformei sibiene a ragusit explicand de sase ani intr-una rolul si avantajele utilizarii produselor financiare de tipul contractelor futures si pe optiuni.

Perioadele in care leul s-a depreciat pe o evolutie predictibila, cu variatii restranse, ar fi putut constitui cel mai bun "camp de antrenament" pentru astfel de tranzactii. Acum in "valtoarea bataliei" este mult mai complicat. La randul lor, bancile comerciale, au in "panoplie" contracte la termen de tipul contractelor froward.

Si acest instrument financiar a inceput sa fie oferit pe scara larga doar dupa ce pierderile exportatorilor s–au generalizat.

Chiar Eximbank banca a carei menire este sa sprijine operatiunile comerciale externe are resurse neexploatate de cei careia i se adreseaza cu precadere . "Noi am scazut dobanda sub 11% chiar inaintea Bancii Nationale. Putem sa refinantam bancile comerciale pentru ca la randul lor sa finanteze exportatorii la o dobanda de 10,69% la care ei pot sa–si adauge o marja de risc.

Evident ca un credit in lei nu se va putea duce la o dobanda mai mare de 15%." afirma Mriana Diaconescu presedinta Eximbank. La toate creditele de export in lei sunt oferite bonificatii de dobanda ceea ce reprezinta o acoperire cu 50%-60% costurilor imprumuturilor.

Surprinsa de evolutia de pe piata valutara banca a lansat abia recent contractele forward. BCR a lansat contractele la temen inca de anul trecut, imediat dupa aparitia normelor bancii nationale. Pe o tendinta de crestere, tranzactiile forward atingeau in luna martie intre 8 sI 10 milioane de euro zilnic, cu 30% mai mult decat in urma cu o luna. "Nu este inca un fenomen de masa.

Dar sute de societati se arata interesate de acest instrument financiar cu un grad de mai mare de sofisticare. Interesant este ca deja multi exportatori ne consulta in faza de negociere a contractelor, deci inainte de a efectua livrarea marfurilor", ne-a declarat Dan Bunea, vicepresedintele BCR.


Suportul statului nu este exclus

Statul are putini parghii de interventie in scopul protejarii intreprizatorului autohton de evolutia cursului. Am amint cercetarea care poate sa fie stimulata prin masuri fiscale. Eximbank poate interveni in favoarea exportatorilor prin bonificarea dobanzi. Intr-o situatie asemanatoare cu a Romaniei, Grecia a incurajat investitiile elene peste hotare.

Din acest punct de vedere romaniii nu prea au scos nasul prin lume. E cazul sI timpul ca afacerile romanesti sa se dezvolte sI in afara grantelor. Nu trebuie uitat ca o conditie ca intarirea leului sa nu mai fie atat de pronutata este ca cererea de valuta sa fie sustinuta. Ori rolul de supapa de presiune pe cursul de schiomb nu mai poate fi atribuit exclusiv Bancii Centrale.

Cererea de valuta trebuie sa vina din piata. Expansiunea companiilor pe plan extern ar genera acea cerere de natura sa regeleze aprecierea cursului protejand sI balanta comerciala.

Astazi cand liberalizarea este cuvantul de ordine indiferent daca este vorba de contul de capital, de produsele energetice primare sau serviciile de furizare de utilitatI, innoirea este prioriatara. Retehnologizarea mareste capacitatea de adaptare la cerintele pietei. Pentru ciclurile de productie lungi este necesara racordarea la tenditele de scadere a dobanzilor bancare.

Tendinta mondiala este de scurtare a ciclurilor de productie, indiferent de produsul final iar din aceasta perspectiva cercetarea trebuie sa capete noi dimesiuni. "Statul poate interveni pe acest culoar. Daca fonduri nu se gasesc, urmand exemple din tari candidate, statul poate interveni asigurand cel putin parghiile fiscale necesare cercetarii", considera Florin Pogonaru.

Am depasit faza in care solutiile privind cresterea de competitivitate erau legate de un singur parametru. Acum restructurarea costurilor presupune optimizarea activitatii in toate compartimentele unei societati comerciale. Costurile operationale nu sunt singurele puncte de interventie in eficientizarea activitatii.

Astazi nu mai depinzi doar de pretul combustibililor ci si de evolutia cursului euro. Iar euro se regaseste atat in contractele comerciale cat si in caculul accizelor la produsele energetice. "E in cele ce sunt si maine vor rade la soare…". Am folosit acest citat ca sa inteleaga sI cei de moda veche!

George Vulcanescu
gvulcanescu@piatafinanciara.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


94 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by