Estimate la 60-75 miliarde barili, rezervele de titei ale tarilor din zona Marii Caspice atrag interesul intregii lumi. Accesul Europei la aceste rezerve pozitioneaza Romania si Marea Neagra pe o axa strategica deosebit de avantajoasa din punct de vedere economic

Ideea construirii unui oleoduct care sa faca legatura intre porturile de la Marea Caspica, Portul Constanta si Portul Trieste (Italia) a fost sustinuta vehement, timp de patru ani, de catre presedintele Emil Constantinescu.

Cu sprijinul companiei italiene ENI a fost facut si un studiu de fezabilitate, care estima valoarea proiectului pentru Romania la 1,2 miliarde dolari, la o capacitate de transport de 30 milioane tone titei/an.

Conjunctura politica mondiala, razboiul din Iugoslavia, interesele altor puteri pentru titeiul caspic si pentru viitoarele rute de transport au facut insa ca proiectul Constanta-Trieste sa intre in conservare.

Guvernul actual isi propune o reluare in forta, de data asta avand sprijinul declarat al celorlalte tari implicate: Serbia, Croatia, Slovenia si Italia. Teoretic, Romania si-a facut lectiile, fiind singura tara care are deja realizat un studiu de fezabilitate privind avantajele noului oleoduct.

Acesta va avea o lungime de 13.19 km, din care 649 km s-ar afla pe teritoriul Romaniei, sase statii de pompare (trei pe teritoriul nostru).

Cu finantare din partea Uniunii Europene (doua milioane euro), studiul amintit vine sa confirme ca ruta Constanta-Omisalj (Croatia)-Trieste este nu doar cea mai scurta ruta spre Europa, dar si cea mai rentabila din punct de vedere economic. Problema este cine va finanta aceasta ruta si ce prioritate va avea in fata celorlalte.

Variante multe, costuri ridicate

In momentul de fata, cea mai mare parte a titeiului extras din zona Caspicii este transportat pe mare sau prin conductele apartinand fostei Uniuni Sovietice, cu plecare din Portul Novorsiisk.

Influenta puternica a Turciei a facut ca proiectul de transport Baku (Azerbaidjan)-Ceyhan (Turcia) sa fie si el agreat, in ciuda costurilor deosebit de ridicate (peste doua miliarde dolari).

La concurenta cu Constanta-Trieste se afla si ruta prin Ucraina catre Polonia si apoi Germania, ruta Baku-Burgas (Bulgaria)-Alexandropulo (Grecia), dar mai ales ruta spre Asia, prin Afganistan si Pakistan, aceasta din urma agreata de Statele Unite.

Specialistii gasesc insa multe dezavantaje rutelor concurente, intre acestea fiind costurile mari si instabilitatea politica a unor tari pe care ar urma sa le traverseze. Si totusi, pana acum, Constanta-Trieste nu a avut prea multi sustinatori.

Important este ca, indiferent de ruta, rezervele celor patru tari din zona Marii Caspice sunt atat de mari incat se poate vorbi despre mai multe culoare de transport. Desi ar fi cel mai la indemana, transportul cu vase petroliere prin Marea Neagra spre Mediterana intampina o serie de restrictii.

Din motive intemeiate, Turcia nu permite tranzitarea prin stramtoarea Bosfor a unei cantitati mai mari de 25-30 milioane tone titei/an, ceea ce este mult sub necesitatile de consum ale Europei.

De unde vin banii

In studiul de fezabilitate privind ruta Constanta-Trieste se demonstreaza ca aceasta este viabila din punct de vedere comercial si ofera o siguranta certa pentru transportul titeiului pe o distanta apreciabila.

Desigur, tarile implicate in proiect vor avea importante castiguri financiare prin incasarea onorariilor de tranzit. Mai mult, pentru Romania, care are o capacitate de rafinare de 34 milioane tone/an, dar foloseste doar 13 milioane tone, noua conducta ar putea insemna functionarea rafinariilor la intreaga capacitate.

Cantitatea de titei brut pentru export existenta in regiunea Marii Caspice se preconizeaza sa creasca de la 50 milioane tone, cat este in prezent, la 179 milioane tone in 2010 si la 344 milioane tone in 2020.

Dat fiind faptul ca titeiul este localizat in principal in Kazahstan, cea mai buna solutie de investitie este aducerea lui la Marea Neagra.

Piata europeana careia i se va adresa oleoductul Constanta-Trieste este de 298 milioane tone/an, cu potential de crestere considerabil daca ruta va fi conectata la sistemul de conducte petroliere italian, extins acum pana la Genova.

Analiza economica arata ca pot fi transportate eficient pe viitorul oleoduct intre 60 si 90 milioane tone titei/an, asigurand rezervele strategice ale Europei. La aceste volume, conducta poate oferi o rata de castig (Net Prezent Values) pozitiva, ceea ce o face atractiva pentru investitori.

Pentru Romania, costurile de constructie, in cazul a trei variante proiectate (40 milioane tone/an, 60 milioane tone/an, 90 milioane tone/an) ar fi de 1,1 miliarde dolari, 1,4 miliarde dolari, respectiv 2,1 miliarde dolari.

Deocamdata exista un acord intre tarile membre in ceea ce priveste proiectul si se intentioneaza crearea unei unitati de dezvoltare a proiectului, probabil cel mai devreme la inceputul lunii viitoare. Companiile de profil din Romania si-au aratat deja interesul pentru participarea la proiect.

Avantajele proiectului

- este singura conducta care poate furniza rezerve de petrol pentru Europa si care ofera traseul cel mai direct pentru exportul titeiului caspic

- toate tarile participante vor avea importante beneficii financiare datorita taxelor de tranzit

- pentru Romania va furniza 5.000 de locuri de munca pe perioada constructiei si 1.000 de locuri de munca in decursul celor 25 de ani de functionare

- proiectul are o durata de viata pentru 20 de ani, cu o data de incepere a constructiei nu mai devreme de 2007

- piata totala accesibila se ridica la 298 milioane tone/an, din care pana la 112 milioane tone sunt considerate piata-tinta.

de Alexandru Moldovan, Titus Somesan