Cu bune si cu rele, PSD este deocamdata formatiunea politica dominanta in Romania. El este totodata singurul partid al opozitiei democrate si, practic, singurul partid al stangii. De aceea este legitima intrebarea pe care atat simpatizantii cat si contestatarii sai si-o pun: "Ce face PSD?"
Aflat in opozitie, PSD ar trebui sa se opuna - desigur argumentat si constructiv - Guvernului. Contextul este, insa, unul special. Intr-un atare context, opozitia obisnuita ca si luptele intestine ar trebui sa faca loc misiunilor strategice ale PSD, in numar de trei.
In primul rand, PSD trebuie sa apere Constitutia, adica asezarea democratica a tarii in fata abuzurilor cezariste ale Presedintelui Romaniei. Inclinatiile autoritare ale acestuia ameninta interesul national cu mult mai mult decat haosul din politica fiscala ori nedreptatile politicii sociale a guvernului.
Lupta impotriva coruptiei, in politica interna, si "Axa Washington-Bucuresti", in politica externa, sunt, de fapt, alibiuri pentru un presedinte inclinat spre reducerea drepturilor si libertatilor civile in scopul instaurarii unui regim personal, de mana forte, in Romania. Negresit coruptia sistemica este un flagel care afecteaza prezentul si viitorul natiunii romane.
Pe de alta parte, consolidarea parteneriatului strategic cu SUA reprezinta un obiectiv esential al actiunii externe romanesti. Problema este ca eradicarea coruptiei trebuie sa fie scopul politicii statului, iar nu mijlocul pentru concentrarea puterii in mainile presedintelui.
Tot astfel, alianta romano-americana trebuie gandita ca o umbrela de securitate pentru romani, iar nu ca o umbrela sub care presedintele Romaniei sa monopolizeze puterea spre insecuritatea romanilor. Un pistol in mana unui politist este instrumentul legii, in timp ce acelasi pistol in mana unui gangster este instrumentul faradelegii.
Nu pistolul - respectiv nu batalia cu coruptia sau parteneriatul cu Washingtonul - este vinovat de felul consecintelor pe care le produce, ci scopul caruia i se subordoneaza utilizarea lui. Explicand aceasta, PSD trebuie sa mobilizeze societatea pentru dejucarea atentatelor la adresa democratiei.
Presedintele trebuie determinat sa-si utilizeze exclusiv competentele constitutionale pentru a promova exclusiv agenda nationala. Desigur, critica presedintelui in perioada sa de gratie ii va intari mitul spre paguba electorala a PSD. Somnul electoral al natiunii este preferabil, totusi, somnului ratiunii prezidentiale. Primul creaza monstri politici; cel din urma duce la dezastru national.
O a doua misiune a PSD priveste integrarea europeana a Romaniei. Euroscepticismul unui presedinte care si-a asumat abuziv rolul de unic protagonist al politicii externe romanesti si actiunile sale provocatoare la adresa UE, pericliteaza viitorul european al romanilor.
Nu atat riscul amanarii datei de aderare a Romaniei la UE cat acela al primirii in UE sub conditii care sa greveze capacitatea romanilor de a avea o influenta in Europa unita devine, pe zi ce trece, mai mare. PSD trebuie sa treaca peste reflexele opozitioniste si sa actioneze pentru unirea natiunii romane cu UE si pentru participarea romanilor la fondarea Europei politice.
Din acest punct de vedere lobby-ul facut mai discret sau mai pe fata, la cererea Guvernului sau din proprie initiativa, la Bruxelles, Strasbourg sau in alte locuri, de catre liderii PSD este exemplar. PSD ca partid nu trezeste pretutindeni simpatia democratiilor occidentale. Multi dintre oamenii sai se bucura, insa, de mai multa incredere si au mai multe contacte utile decat actuala guvernare.
In fine, o a treia misiune a PSD priveste reforma clasei politice romanesti. Desi nu o poate face singur, el poate contribui la progresul ei prin propria schimbare. In acest sens PSD ar trebui sa se conceapa ca o piramida. La baza stau donatorii, adica cei care asigura resursele financiare indispensabile partidului.
Finantarea trebuie sa fie transparenta si motivata exclusiv de politicile pe care PSD le va aplica atunci cand va fi la guvernare. Fondurile colectate vor trebui sa stea exclusiv in conturile oficiale ale partidului iar de cheltuirea lor trebuie sa se dea permanent socoteala publicului.
In acelasi timp PSD va trebui sa sustina o noua legislatie privind finantarea partidelor, care sa limiteze drastic marketingul politic si sa excluda contributiile din bani negri spalati prin tranzitarea buzunarelor unor demnitari de partid.
Al doilea nivel al piramidei ar urma sa fie constituit din fundatiile, institutele de teorie politica, cluburile de dezbateri si grupurile de reflectie alcatuind o retea apta a genera idei si programe, precum si a le aduce in atentia publicului. Prin intermediul acestora PSD isi va putea mobiliza si dezvolta, intre campaniile electorale, un electorat propriu stabil, rational, devotat.
In campanii va fi vizat doar electoratul indecis.
Al treilea strat al piramidei sunt functionarii de partid. Acestia ar urma sa organizeze structurile centrale si locale apte a mentine comunicarea intre liderii centrali si locali, precum si intre lideri si militanti. Asemenea persoane se impune a fi profesioniste si a nu cumula functiile de partid cu alte functii publice.
In fine, in varful piramidei trebuie sa stea liderii de imagine si de opinie. Ales prin vot direct si secret de catre toti membrii, presedintele partidului ar avea o legitimitate politica superioara celorlalti lideri. Impreuna cu limitarea numarului de mandate si a cumulului de functii, o asemenea regula ar ingradi abuzurile oligarhilor de partid.
In contextul reformarii sale este indispensabil ca PSD sa isi clarifice ideologia, revenind la valorile stangii si, deci, la misiunea sa de unic partid relevant al stangii democrate romanesti. O comisie de conformitate ideologica ar putea veghea la armonizarea politicilor PSD cu valorile proclamate in doctrina sa.
Poate ca, pe termen scurt, asemenea abordari vor reduce numarul de membri sau de alegatori ai PSD. Pe termen mediu si lung, insa, aceasta este unica solutie pentru transformarea PSD intr-un partid modern, eficient si durabil. Spre binele sau si spre binele tarii!
