Controversele si scandalurile de presa legate de contracte publice atribuite fara licitatie contin o doza consistenta de naivitate (implicita si asumata).
Evident, este de datoria presei sa semnaleze orice suspiciune legata de cheltuirea banului public iar licitatiile trucate stau la loc de frunte pe lista metodelor de furt spoit cu legalitate.
Naivitatea asumata de jurnalistii care scriu despre acest subiect vine insa din faptul ca nici unul dintre ei nu e (sper) atat de prost incat sa creada ca, daca un sefulet de institutie publica din Romania vrea sa fure, nu va putea fura…
Pornind de la primariile comunale si terminand cu ministerele, orice functionar public de rang (mai mult sau mai putin) inalt poate, fara un efort intelectual insemnat, sa bage mana-n banul public. Caile sunt batatorite de-a lungul anilor iar complicitatile sunt trainice si indelung probate.
Practic, nimeni - in afara de contribuabil - nu pierde: cel care are painea si cutitul (a se citi stampila si semnatura) isi ia comisionul iar cel care participa la licitatie stie ca, si daca va pierde, ii va veni si lui randul la "cascaval" o data si-o data...
Totul e sa nu-si bata gura aiurea si sa aiba rabdare. E cel mai solid lant al slabiciunilor din cate exista.
Legile privind modalitatile de atribuire a contractelor alimentate cu bani "de la buget" sunt facute in asa fel incat sa poata fi ocolite cu usurinta. Si pentru ca, totusi, o licitatie e putin mai greu de trucat, s-a inventat si "selectia de oferte".
Suma totala a banilor publici furati in ultimii ani prin metode mai degraba imorale decat ilegale - fie ca e vorba de licitatii trucate sau de selectii de oferte aranjate - e imposibil de estimat. Numarul functionarilor publici cu salarii minuscule dar vile somptuoase e ceva mai simplu de aflat.
Dar cine - in afara de o mana de gazetari amarati si de doi-trei moralisti naivi - sa aiba ceva de comentat? La ce bun atata zarva?
Toate guvernele instalate in Romania in ultimii ani au demarat "in forta", marsand pe ideea reducerii coruptiei institutionalizate. Si toate au esuat, rand pe rand, noile comitete si comitii cu nume sforaitoare disparand brusc. Asa cum au si aparut.
Pentru ca e greu sa fii corect atunci cand ti-e foame, cel mai solid lant al slabiciunilor are forta de-a se intinde si spre politie, justitie, catre toate sferele de putere si influenta. Inclusiv catre mass-media.
Cum legi care sa nu poata fi ocolite nu s-au inventat inca, nu ne ramane decat speranta ca, in timp, ne vom putea permite luxul de-a avea cat mai multi "naivi" care sa puna onoarea si principiile mai presus decat stomacul. De ce zambiti?
