La o saptamana dupa atentatele din SUA, conform unui material prezentat de Serviciul Roman de Informatii, mafia araba, posibila sustinatoare a actiunilor teroriste fundamentaliste, pur si simplu nu exista. "Teritoriul Romaniei nu a fost folosit pentru finantarea lui ben Laden, nici macar indirect".
Dupa aproape doua luni, SRI recunostea, in fine, ca "importante sume de bani" din Romania au alimentat probabil conturi din strainatate ale unor organizatii integriste: "Din tara s-au scurs importante sume de bani catre conturi bancare din strainatate ale unor organizatii internationale, poate teroriste". Nici o explicatie in legatura cu schimbarea de ton, ca si de sens.
E de banuit ca omologii americani nu au inghitit galusca, precum comisia parlamentara care "supraveghea" SRI-ul.
Intre timp, denuntul facut Parchetului General de Corina Cretu impotriva subsemnatului a fost si el ingropat: fusesem acuzat de "divulgarea de secrete de stat" - ceea ce, de fapt, confirma veridicitatea informatiilor publicate intr-o serie de articole, care au dezvaluit exact legaturile intre mafia contrabandistilor arabi si fostul partid de guvernamant.
La Bucuresti, se parea ca se schimbase foaia. Dar numai se parea: mafiotii arabi si prietenii lor si-au revenit rapid, schimband doar foaia spre afaceri mai onorabile. A revenit in tara chiar unul dintre vechii protagonisti, pe scena aceleiasi istorii care l-a facut celebru: este vorba tocmai de complicele cunoscutului traficant Elias Nassar din filmul "Tigareta I", Wael el Ghadban.
Cel din urma, condamnat in lipsa in 1998, s-a reintors in Romania dupa alegeri, in ianuarie 2001. Face, bineinteles, la scara mare, comert - tot cu tigari.
Printre primii care si-au revenit din soc a fost Omar Hayssam, care a fost protejat la toate nivelurile de catre fostul partid de guvernamant. A trebuit mai intai ca regimul Iliescu-Nastase sa piarda alegerile si apoi sa fie rapiti trei ziaristi, momiti in Irak de acest arab pesedist, pentru ca "buba" sa se sparga definitiv.
Deocamdata, vizibila e doar amnezia: in zilele noastre, Corina Cretu, ca si seful sau, presedintele, cu atat mai mult Hrebenciuc, nu-si mai amintesc nimic despre protectia pe care autoritatile regimurilor Iliescu au acordat-o direct mafiotilor arabi, pana cu cateva luni in urma.
Vechea prietenie hayssamo-pesedista
Ceea ce se stie mai putin este ca aceasta protectie nu a inceput in 2001, ci de atunci Omar Hayssam, ramas necontestat lider al lumii interlope arabe in Romania, a prosperat nemaipomenit. El e ultimul dintr-un sir inceput cu Elias Nassar, urmat la "tron" dupa arestarea sa absolut intamplatoare de Zaher Iskandarani si Kamel Kader.
Fratii Mohamad si Hayssam Omar au derulat una dintre cele mai spectaculoase actiuni de contrabanda, cu complicitatea unor functionari din Vama Otopeni Marfa si Administratia financiara - dar nu numai.
Cei doi frati au introdus in tara, incepand din 1990, mai multe transporturi de tigari la preturi subevaluate, prejudiciind Bugetul de stat cu peste 15 miliarde de lei, calcul facut la rata de schimb a anului 1998. Apoi, prin documente fictive au obtinut restituiri de TVA, actiune pentru care au fost "protejati" de Ion Iconaru, fost director general al Administratiei Financiare a Sectorului 1.
Omar Hayssam era, la finele anului 1996, asociat si administrator la 17 firme bucurestene, dintre care multe firme fantome, fiind angrenat, ca si fratele sau Mohamad, inclusiv in finantarea operatiunii "Tigareta II". Pana atunci, specializat in contrabanda cu tigari, operase deja numeroase importuri ilegale, prin intermediul mai multor firme al caror patron sau asociat era.
Importurile de tigari au fost sistematic subevaluate (cu pana la 60%), cu concursul vamesilor si al functionarilor corupti, organizati intr-o retea impotriva careia autoritatile nu au miscat un deget.
Toate infractiunile lui Omar Hayssam de dinainte de 1996 au fost ulterior bine documentate in dosare de cercetare penala in perioada 1996-2000, dar acestea au fost reingropate dupa alegerile din 2000: vechii sai protectori revenisera la putere.
Nu numai ca nu mai avea de ce sa se teama, dar a ajuns sa prospere, "mutandu-si" actiunile in investitii interne, in afaceri extrem de banoase cu lemn si apa minerala, unde spala banii obtinuti din vechiul sau narav, contrabanda, de care nu s-a lecuit si care l-a adus, probabil, la pierzanie - ca si pe cei ce l-au protejat, oferind retelei pe care au condus-o "bratul de sprijin politic" de
care intodeauna o asemenea filiera are nevoie pentru a supravietui si prospera.
Contrabanda, ca politica de stat
Relatiile neo-comunistilor cu arabii au o lunga istorie. Ele isi gasesc radacinile in istoria relatiilor privilegiate ale lui Ceausescu in anii '80 cu lumea araba, spre beneficiul ambelor parti, intr-o perioada de maxima izolare a Romaniei de catre democratiile occidentale.
Sunt ani in care, nu intamplator, tara noastra acorda sprijin si logistica inclusiv fostului terorist numarul 1 al lumii, Carlos "sacalul". De altfel, pentru terorismul islamic tara noastra nu avea cum sa nu fie un teren propice, macar de refugiu temporar: prin Romania au trecut, din 1980 si pana la Revolutie, mai mult de jumatate de milion de studenti arabi.
Poate in aceasta rezida inclusiv sprijinul pe care securisti angrenati in actiuni impotriva Europei Libere, precum Victor Marcu, l-au gasit in lumea araba, de unde i-au racolat pe palestinienii pusi sa o maltrateze pe Monica Lovinescu.
Si nu este de prisos sa reamintim ca Victor Marcu, ajuns director adjunct al SRI dupa 1990, s-a aratat a fi unul dintre cei mai directi si valorosi protectori ai lumii interlope arabe, pentru care obtinea chiar derogari de la controlul vamal.
In timpul primelor doua mandate ale lui Ion Iliescu, contrabanda a fost, asa cum reiese din numeroase dezvaluiri publicate la vremea respectiva in presa, o politica de stat.
Singurul element aparent nou fata de relatiile pe care autoritatile comuniste le-au avut cu interlopii arabi ar fi natura usor schimbata a acestora: oameni la varf din partidul la putere si serviciile secrete din Romania nu au mai tolerat in primii sapte ani de guvernare teroristi pe teritoriul tarii.
Dar unii dintre acestia sau simpatizantii lor s-au transformat, cu ingaduita autoritatilor, in contrabandisti si posibili sponsori ai terorismului - ceea ce este cam acelasi lucru.
Principala proba in sensul celor de mai sus este riposta slaba, ca si inexistenta, a autoritatilor, lipsa de finalizare si lipsa de coordonare a institutiilor menite sa combata lumea traficantilor arabi.
Problema contrabandei, si in special a celei cu tigari, ocupatie favorita a acestora din urma, nu a fost multa vreme in atentia "organelor abilitate" sau a fost neglijata, probabil intentionat, pentru obtinerea unor scurgeri de profit: in interesul personal al functionarilor mai mici sau mai mari ai acestor "organe", ca si a politicienilor care acopereau "masinaria", in momentele in care
componente ale ei ieseau prea tare la vedere. Acesta concluzie reiese din studiul cazurilor instrumentate de procurori pana in 1996: numai 5 dintre ele au fost finalizate, in acest interval, prin trimiterea in judecata a vinovatilor.
Iar vinovatii au fost facuti scapati: Elias Youssef Nassar (eliberat pe cautiune) si Wael El Gadban (condamnat cu suspendarea executarii pedepsei), Victor Michele Issa a fost condamnat, dar a fugit din tara, iar in cazul sefului vamilor, Mihai Panzariu, s-a dispus neinceperea urmaririi penale.
S-au gasit insa "acari Paun": din cele 5 cazuri finalizate, s-au aplicat condamnari executate cu inchisoarea numai vamesilor Florina Pietraru, Vasile Balan si politistului Nistor Toderita. In celelalte cazuri de contrabanda surprinse inainte de 1996, cercetarile au fost tergiversate, probabil pentru a se astepta termenele de prescriere sau iesirea lor din atentia opiniei publice.
Dupa atentatele din septembrie 2001, "contextul" nou a reclamat maxima prudenta si o orientare a "interlopilor" arabi de odinoiara spre afaceri ceva mai curate. Este ceea ce s-a intamplat, de pilda, cu Wael el Ghadban, revenit in tara ca reprezentant al unei firme de tigari, sau Omar Hayssam, care s-a "reprofilat" si el, dupa cum aratam mai sus.
Legaturile de fond au ramas aceleasi intre politicieni, autoritatile de executie si aceasta lume: ele se traduc in faptul ca nu au existat infractiuni comise de oameni de afaceri arabi "de talie" care sa fie sanctionate, iar ei si-au vazut linistiti de treaba, sub acelasi "brat politic de sprijin", schimbat din pedeserist in social-democrat.
Vechile dosare, deschise de procurori intre 1997-2000, au fost, la adapostul acestui brat, reacoperite de praf.
35.000.000 dolari, scosi din tara sub protectia lui Iliescu si Danescu
Unul dintre contrabandistii care a fost facut "scapat" de autoritatile regimului Iliescu a fost Victor Michelle Issa. El s-a nascut la Deir El Kamar, in Liban, in 1954. In actele cu care s-a prezentat in Romania figura ca fiind stabilit la Limassol, in Cipru.
Absolvent al studiilor superioare economice la prestigioasa Universitate California din Los Angeles, Issa a infiintat in Romania un lant intreg de firme, fiind precursorul folosirii "firmelor fantoma" in acoperirea fraudelor vamale.
Cu ajutorul unor false acreditari, neverificate (pentru ca aceia care ar f trebuit sa intreprinda verificarile erau fie mituiti, fie speriati de relatiile "inalte" invocate, mergand pana la presedintele tarii), Issa a construit o intreaga retea bazata pe operatiuni ilegale, care au avut ca ultim scop scoaterea unor sume mari de valuta din Romania, prin operatiuni specifice de spalare de bani.
Recomandandu-se in mediile politice si de afaceri drept reprezentant al concernului Phillip Morris, Victor Michelle Issa nu a investit, in realitate, nimic in Romania, cu exceptia sumelor de 100.000 lei depuse pentru constituirea societatilor comerciale-fantoma. A infiintat nu mai putin de 36 de asemenea firme.
Abia la doi ani dupa afacerile necurate derulate in vazul organelor de cercetare, deci la inceputul lui 1994, au fost anchetate operatiunile ilegale ale lui Issa. Procesul a trenat incredibil, iar "inculpatul" a fost eliberat inainte de finalizarea cercetarilor, parasind Romania - dar nu inainte de a scoate din tara toti banii rezultati din contrabanda.
Victor Michelle Issa a introdus pe cale maritima si rutiera in Romania peste 100 milioane de pachete de tigari, dintre care peste 1,4 tone au fost aduse cu vapoare in Portul Constanta, iar alte 85.000 baxuri pe cale rutiera). El a mai folosit o metoda simpla si ingenioasa de fraudare a statului roman.
Pentru fiecare transport de tigari asa-zis legal (cu voia autoritatilor), Victor Michelle Issa infiinta, la o adresa fictiva, cate o firma, in ale carei conturi figurau strict sumele necesare pentru plata taxelor vamale. Dupa intrarea tigarilor in tara, firma isi inceta, practic, activitatea si, evident, la sfarsitul anului, nu depunea bilantul contabil la Directia Generala a Finantelor.
In acest fel, nu se plateau accizele si celelalte taxe cuvenite statului.
Ca un amanunt pitoresc, dar care releva pana la ce tupeu ajunsese contrabandistul, una dintre firmele importatoare de tigari ale lui Victor Issa din Bucuresti isi declarase sediul social la adresa Cimitirului Bellu! Trimis in judecata abia la 7 aprilie 1995 de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, Issa parasise intre timp Romania, cu tot cu banii rezultati din contrabanda.
Nu e de mirare. Atunci cand printr-un exces de zel, organele vamale retinusera totusi in iarna anului 1993 un transport de 15.800 baxuri de tigari de contrabanda, sosite pe cale rutiera si depozitate la depozitele Comtrans Bucuresti, prin sentinta civila nr. 76/ 07.01.1994, Issa a obtinut de la Judecatoria Sectorului 2 anularea cercetarii penale, sub motivul ca "nu a fost intocmit procesul
verbal de contraventie", ca si returnarea marfii confiscate. Tigarile au fost scoase rapid din tara si Issa le-a vandut en-gros in Bulgaria. Intre timp, lui Victor Michelle Issa Ii fusese ridicata interdictia de a parasi Romania, in urma unor memorii transmise presedintelui Iliescu si ministrului Danescu, in martie 1993. Issa a scos peste granita peste 35.000.000 dolari numai in 1992,
transferati prin intermediul unor banci din Germania si Elvetia, in Liban, prin conturi bancare personale cunoscute si comunicate autoritatilor de catre BRCE, dupa demararea cercetarilor, dar nesupuse sechestrului (adresa 88/13.09 1992 a bancii comunica transferarea in strainatate a 27.839.042,13 dolari si 9.370.104,95 marci germane).
Kader si Securitatea, Hamoud si SRI-ul
Kamel Kader, cel despre care s-a vorbit atat in ultimele zile, poate fi socotit arabul care s-a bucurat de protectia cea mai inalta din partea autoritatilor din Romania. Este mai putin cunoscuta biografia sa, in care pot fi gasite multe dintre explicatiile evolutiilor ulterioare - pana la ultima cunoscuta, aceea de consilier pe probleme de informatii al lui Yasser Arafat.
El este, fara indoiala, agentul serviciilor secrete din Orientul Apropiat care a patruns pana la varf in Romania - pana in birourile de la Palatul Victoria si in salile de la Cotroceni, si aceasta cu acte in regula, de consilier. Dar sa revenim cu biografia sa, pe care o reamintim aici. Kader s-a nascut in 9 martie 1960 la Rafah, in Ghazza, ca fiu al lui Ahmed Mohammed si al Aishei.
Singurul domiciliu stabil cunoscut este pe strada Mures 31 din Timisoara, cum figura in 1993, cand a solicitat si a primit cetatenia romana - despre care nu stim daca i-a fost, intre timp, retrasa.
A absolvit Facultatea de Medicina din Timisoara, obtinand diploma de medic, dar nu inainte de a da, ca si Zaher Iskandarani, deseori cu "subsemnatul" la Securitatea timisoreana, fiind informator al lt.col. Traian Sima si al maiorului (pe atunci) Radu Tinu, ambii condamnati dupa 1989 in "lotul Timisoara".
Unul dintre "favorurile" care ii erau acordate, in schimbul unor rapoarte despre colegii sai arabi, era obtinerea de vize si pasapoarte pentru intrarea in Romania a conationalilor palestinieni (contra cost, fireste), prin intermediul colonelului Orleanu, fostul sef al Directiei Pasapoarte Timis.
In timpul studentiei, Kamel Kader se recomanda deschis drept lider al studentilor palestinieni in Romania, iar mai pe ascuns, doar pentru apropiati, nu-si ascundea calitatea de membru a doua grupari terorise (Al Fatah si Abu Nidal), ca si calitatea de combatant al Frontului de Vest din Liban.
De altfel, atat inainte, cat si dupa 1989, a mentinut legaturi mai mult sau mai putin deschise cu oficialii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei si apoi cu cei ai Autoritatii palestinene.
Legaturile au devenit frecvente dupa venirea reprezentantului oficial palestinian Fouad al Bittar la Bucuresti (in 26 februarie 1990), dar i-au urmat si legaturi ceva mai confidentiale cu ofiteri din SRI si Ministerul de Interne, in general provenind din fosta Securitate.
De fapt, probabil "nici macar el nu mai stia pentru cine lucreaza", afirma un fost ofiter de informatii care l-a cunoscut la vremea respectiva, si care afirma legaturi apropiate ale acestuia si cu serviciile secrete siriene.
Nu ar fi cu totul exclus. Ca si Zaher Iskandarani, agent secret sirian in Romania si, de asemenea, fost informator al Securitatii, s-a ocupat intens cu contrabanda pe filierele de vest ale Romaniei si a contribuit cu mari sume de bani la campania electorala din 1992.
Dupa cum am mai afirmat, relatiile sale apropiate cu seful campaniei electorale prezidentiale de atunci, Viorel Hrebenciuc, au adus pentru Ion Iliescu din partea comunitatii palestinene din Romania o "contributie" de circa 1 milion de dolari.
Numele lui Kader este strans legat de un alt personaj care a dat mari batai de cap autoritatilor pedeseristo-pesediste. Este vorba de Ahmad Mahomed Hamoud, asa-zis "consul onorific" libanez la Chisinau. Acesta a fost adus mai intai in Romania de catre fostul sau prieten din copilarie, Abdel Kamel el Kader.
Nascuti amandoi in aceeasi localitate, fief al refugiatilor palestinieni si pepiniera a miscarilor integriste, cam de aceiasi varsta cu Kader, Hamoud a fost, se pare, unul dintre invataceii acestuia in materie de "consiliat" oameni de stat si de "reprezentare", fie si onorifica", a conationalilor sai.
Hamoud, implicat in comertul cu arme din Transnistria, a fost subiectul unei cereri de extradare a autoritatilor de la Chisinau, dupa refugierea sa in Romania, unde incepuse traditionalul sau "lobby" pe langa autoritati. Faptul a pus inca o data intr-o lumina proasta SRI-ul.
S-a dovedit, si cu acea ocazie, ca SRI-ul "stie" intodeauna despre ce se petrece in Romania cu mafia araba doar dupa ce este sesizat de alte servicii sau de presa.
Nu s-a oferit nici o explicatie asupra faptului in sine: de ce a mai putut reveni Ahmad Mahomed Hamoud in tara, din Republica Moldova, daca SRI "cunostea" activitatea sa si incercarile de a patrunde in medii de influenta si acoperire politica a unor afaceri necurate?
