De la Iasi, pe 24 ianuarie, presedintele nu a mai aparut in mijlocul multimilor in Romania.
Dupa un inceput tumultuos al presedintiei sale in planul politicii interne, Traian Basescu a privilegiat problemele externe. Anuntind un presedinte atipic, Traian Basescu asuma exercitarea deschisa a mandatului sau in domeniile rezervate constitutional, ordine publica si aparare nationala.
Daca, fata de predecesori, fostul primar al Bucurestiului a inaugurat o politica externa activa, poate si ca o compensatie a presupusului sau handicap in domeniu, impactul sau in politica interna, legea compensatiei functionind inexorabil, s-a redus. Retras in sferele afacerilor de stat si ale dimensiunii internationale a politicii, presedintele s-a complacut intr-o splendida izolare.
Iar de aceasta stare profita cei care, cu stiinta secretului, par a (re)cunoaste sursele puterii. Dar forta sau ineficienta mandatului prezidential consta in permanenta innoire a legitimitatii, caci in politica nimic nu este definitiv.
De la Iasi, pe 24 ianuarie, presedintele nu a mai aparut in mijlocul multimilor in Romania; a vizitat, in schimb, Chisinaul, Bruxellesul, Londra, Moscova, Washingtonul, Berlinul, Roma, dar si trupele romane stationate in Irak si Afganistan. In noua viziune prezidentiala, integrarea europeana a devenit o prioritate de politica interna, care ramine insa corelata cu o perspectiva internationala.
Contextul, intern ori international, nu poate fi niciodata ignorat.
Dar atunci cind o consistenta delegatie europeana se afla la Bucuresti, la mijlocul lunii februarie, dupa prima sedinta CSAT, presedintele anunta transferul arhivelor Securitatii catre CNSAS (iar nu trecerea depozitului central sub autoritatea organismului menit sa deconspire fosta politie politica) si preferinta sa pentru loviturile preventive.
Faptele indicau o noua atitudine fata de probleme strategice interne sau internationale. Forma declaratiilor prezidentiale, suita de coincidente (vizita in Irak si rapirea celor trei jurnalisti) au creat incertitudine si au antrenat zvonuri. Iar contracararea celor din urma este o operatiune dificila.
Dezinvolt, cu mesa in vint sau imbracat in costum de camuflaj, presedintele a preferat aerul rarefiat al politicii externe.
Interventiile din mass-media nu au putut suplini mecanismele institutionale. Structura puterii ramine instabila, iar echilibrul poate fi mentinut prin coordonare executiva sau interventie vizionara. Mesajul prezidential catre Parlament poate contura politici, iar prezenta la sedintele guvernului poate intari solidaritatea Executivului si detensiona relatiile dintre institutii.
Dupa fiecare alternanta guvernamentala, increderea populatiei in buna-credinta a guvernantilor creste pentru o scurta perioada, pentru ca apoi sa se prabuseasca.
Dar increderea se fondeaza pe comunicare. Iar daca anul 2005 va fi irosit, fie in privinta reformei politice, fie a integrarii europene, rabdarea romanilor se va sfirsi.
