Daca sfarsitul mandatului domnului Ion Iliescu a fost dominat de avalansa inaintarilor in grad, a decorarilor si gratierilor revocate, inceputul prezidential al domnului Traian Basescu este caracterizat in ultima vreme de eliberari din aparatul Justitiei, rechemari de ambasadori si treceri in rezerva ale unor generali.

Nu mai departe decat la 12 aprilie, au fost eliberati trei judecatori si patru procurori pe motiv de pensionare. La aceeasi data s-a anuntat rechemarea a patru ambasadori, printre care Caius Traian Dragomir de la Atena si Traian Vasile Chebeleu de la Viena.

Consilierul prezidential, domnul Andrei Plesu, declara unui post de televiziune ca ritmul schimbarilor de ambasadori ar fi incetinit de lipsa de cadre corespunzatoare, de natura sa faca posibila inlocuirea imediata pentru ca, afirma domnia sa, nu poti sa lasi postul descoperit prea mult timp.

Alte tari nu au asemenea probleme, nu numai pentru ca au de unde alege, dar si deoarece nu-si fac un obiectiv din inlocuirea imediata. Statele Unite, de pilda, folosesc un proces laborios de numire si confirmare.

Daca analizam listele publicate in ultima vreme de administratia noastra prezidentiala, vedem ca este vorba de treceri in rezerva din serviciile speciale si politie, la care se adauga un numar mare de judecatori si procurori, unii eliberati prin pensionare. Dar sunt si cazurile a cinci judecatori eliberati prin demisie si chiar prin incetare a relatiilor de munca.

In total, la 6 aprilie au fost eliberati circa 26 de judecatori si procurori. In momentul cand exponenti ai Justitiei se plang de lipsa de judecatori si procurori, ceea ce ar intarzia activitatea instantelor, nu se poate sa nu se creeze un gol ca urmare a acestor disponibilizari.

Asadar, un prilej pentru a pompa sange proaspat cu profesionisti dedicati valorilor democratice, si nu centrelor de influentare politica si clientelara. In realitate, in multe dintre dosarele acute de coruptie intarzierile nu se datoreaza lipsei de personal, ci unor comenzi din centrele mentionate.

Aceasta miscare de cadre, care va deveni cu adevarat miscare daca va fi insotita si de numiri corespunzatoare, nu poate sa nu fie observata si la Bruxelles, in aceste zile de dinaintea semnarii Tratatului de aderare, semnare insotita constant de chemarile de a face mai mult si mai repede in lupta impotriva coruptiei.

Poate si inmultirea respectivelor decrete explica activitatea accelerata a unor organe ale Justitiei in tratarea dosarelor care isi asteapta de mult intrarea pe rol. Se dovedeste si pe aceasta cale ca legile actuale permit, fara noi adaosuri, mersul inainte, deblocarea luptei anticoruptie din faza actiunilor preliminare.

In fond, iesirea la pensie, demisia, incetarea relatiilor de munca, trecerea in rezerva din prea-plinul de generali sunt mijloace perfect legale si naturale pentru a da organelor abilitate abilitatile necesare fara a starni reprosul ca pesederizarea ar fi fost inlocuita cu aliantizarea. Era si este de asteptat aparitia acuzatiilor de partizanat politic din partea opozitiei.

Dar cine ii poate crede dupa patru ani de pesederizare galopanta, care are nevoie de multi ani de depesederizare. De aceea tot ce se face in acest domeniu trebuie sa fie ireprosabil, pentru a instaura definitiv o alta cutuma in locul celei care a compromis deopotriva atat dictaturile, cat si regimurile democratice din Romania.