Mafia din Sanatate s-a nascut in '48. Ziua nu se cunoaste, dar am aflat data exacta a mortii: 30 mai 2005. Mircea Cinteza, medicul ei curant, o sa transporte decedata la Parchet, unde se afla cele mai potrivite conditii pentru pastrarea corpului neinsufletit la racoare.

Nu-i nici o gluma, cel putin nu din partea noastra: Ministerul Sanatatii a publicat, alaltaieri, calendarul reformei in sistem, iar angajamentele sunt foarte clare.

Pe 30 iunie se va trimite o noua lege a spitalelor in Parlament, pe 30 mai se introduce legea privatizarii cabinetelor medicale, tot din 30 iunie vom avea asigurari private de Sanatate, iar pana pe 15 iunie vom sti exact ce servicii medicale ne garanteaza sistemul public.

Cat priveste coruptia, pana joia viitoare, ministerul va centraliza rapoartele privind "neregulile", iar pana la sfarsitul lunii mai va trimite buletinul de analize catre organele specializate ale statului. Frumoase angajamente, vitale obiective, mici sanse de reusita. Pornind, in primul rand, de la oamenii lui Cinteza sau mai precis de la lipsa lor.

O noua organigrama a institutiei i-a permis noii Puteri sa scape de vechii functionari publici, cu legea care le proteja posturile cu tot. Asa a procedat si PSD-ul, in 2001, si, probabil, asa se va proceda si in viitor. Numai ca fosta guvernare nu se angaja sa rezolve, intr-un timp atat de scurt, problemele care macina de atata vreme sanatatea romanilor.

Pana invata noii directori unde-i tusul si unde stampila, pana isi strang echipa... Corpul de control, de pilda, e cam debil: are doar patru, cinci oameni, Inspectia Sanitara mai are doi inspectori, cat sa se imbarbateze unul pe altul. Desigur, Mircea Cinteza vine de la Colegiul Medicilor, unde a construit un mecanism functional.

Ar putea imprumuta de acolo unele "piese", politici, proiecte de lege gata pregatite. Problema e ca aceasta organizatie apara mai degraba interesele medicilor decat ale pacientilor. Uneori, cele doua categorii au obiective comune, dar nu intotdeauna. Asigurarile private de Sanatate sunt asteptate de toata lumea. Pacientii cu bani vor sa scape de cozi si de grija "plicului".

Medicii vor sa castige mai mult, cinstit, pe cardul de salariu. Chiar si pacientii cu venituri modeste castiga: daca bogatii se duc in clinici de lux, raman mai multi bani in spitalele clasice. De ce nu s-au elaborat mai repede normele, sa se aplice, odata, legea asta? Pentru ca firmele nu pot concura cu sistemul public, daca acesta ofera aceleasi servicii.

Exista riscul ca spaga, la stat, sa fie mai ieftina decat polita de asigurare, la privat. De aceea, e nevoie sa se stabileasca mai intai "pachetul de servicii" garantat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Operatiunea a fost amanata ani la rand, din motive de imagine.

Romanii ar trebui sa accepte, pana in iunie, ca nu toate tratamentele oferite in spitale sunt gratuite, ca vor avea de asteptat saptamani sau luni pentru o tomografie, ca e obligatorie inscrierea pe o lista de asteptare pentru o proteza, ca pierd o multime de beneficii. Si nu le mai pot primi inapoi, nici macar daca apeleaza la doamna doctor Spaga.

Asta, intr-un sistem corect, cu un set de reguli bine puse la punct. Greu de crezut ca in doua-trei luni se vor atinge parametrii vizati, iar riscurile sunt mari. Pacientii ar accepta, de voie, de nevoie, "sa se dea mai putin, dar sa ajunga la toata lumea". Cu o conditie: imparteala sa fie corecta.

Daca nu, vor fi nemultumiti si cei care raman in grija statului, si cei care incearca asigurarile private. Cat priveste privatizarea cabinetelor, aceasta i-ar putea avantaja pe medicii care le ocupa in prezent, starnind supararea medicilor tineri, care raman pe afara. Publicul e mai degraba interesat de problema coruptiei si a lipsurilor de tot felul, mai ales ca una o genereaza pe cealalta.

Asa ca, pe termen scurt, asaltul se va da in aceasta zona. Fiindca prof. Cinteza doreste un Blitzkrieg, normal ar fi sa concentreze toate efectivele pe linia frontului. Ordinele date pana in prezent arata insa ca asteapta mila dusmanului, predarea sa fara lupta.

Ordinul 193, de exemplu, cere directorilor de spitale sa raporteze, pana in data de 5 a fiecarei luni, daca au facut planul la anticoruptie. Ei trebuie sa descopere vinovatii, sa stabileasca incadrarea juridica a faptei si sa o comunice la minister. Fiindca directorii ruleaza bugete de sute de miliarde, iar nu medicii rezidenti, sunt sanse mici sa se autodenunte unii dintre pestii mari.

Navodul va scoate la mal doar plevusca: bucatarese, asistente care au ciupit un pachet de cafea, vreun medic pe care nu-l poate inghiti seful clinicii... In fine, o masura de ultima ora vizeaza licitatiile. Documentele licitatiilor ce trec de 25.000 de euro trebuie vizate si de minister. Supracontrolul nu e rau, dimpotriva, este necesara orice verificare in plus.

Poate prin sondaj, ca la vama, poate printr-un sistem informatic national, s-ar fi putut pune in practica ideea. Altfel, tonele de hartie care vor inunda birourile ministerului nici nu vor putea fi arhivate, darmite citite pana pe 30 mai. Pare ciudat, dar singura masura care nu are o data fixa, ba chiar lipseste din calendarul reformei, e tocmai un sistem informatic de monitorizare si control.

O scapare, si nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un deceniu.