Procesul de restauratie care inca se consuma in PSD e, fara indoiala, unul dintre momentele importante care au loc pe scena politica autohtona in ultima vreme. In conditiile in care agenda publica e supraincarcata, el a fost trecut intr-un nemeritat plan secund. Nu ar fi trebuit.

Unul dintre laitmotivele social-democrate servite electoratului la alegerile generale din toamna a fost ca baronii au facut un pas in spate. Deznodamintul alegerilor e arhicunoscut: PSD a trecut in opozitie. Intre timp, o data cu revenirea in fruntea social-democratilor a parintelui spiritual al acestei formatiuni politice, Ion Iliescu, se schimba „placa". Reapar, in prim-plan, numele vechi.

Nu sint cazuri izolate; sint suficient de multe situatii, asa incit sa putem spune ca avem de-a face cu un fenomen. Cu alte cuvinte, ca avem de-a face cu o revenire in forta a celor supranumiti de presa „baroni".

Recentele alegeri din filialele social-democrate sint un argument puternic in acest sens. Sa spunem numai atit: in Ialomita, Tulcea, Mehedinti, Vilcea, Calarasi, Iasi si Bihor au fost inscaunati in fruntea organizatiilor judetene politicieni care au, la nivelul perceptiei publice, o imagine din cale-afara de tulbure.

Unii dintre liderii din judetele mai sus mentionate si-au consolidat pozitia, altii au revenit in posturi din care fusesera indepartati pentru incompetenta si pentru ca, asa cum se spunea la acea vreme, adusesera, prin faptele lor, prejudicii de imagine partidului. Si unii, si altii au avut gir de la centru, primind binecuvintari de la cei mai importanti lideri nationali ai PSD.

Nu a fost o intimplare, ci un scenariu bine articulat.

Operatiunea de restauratie in PSD este de mare amploare. Creierul ei, Ion Iliescu, e hotarit sa lase cit mai putin(i) pe din afara. Poate ca, in acest context, aducerea in discutie, atit de Iliescu, cit si de Nastase, a numelui lui Nicolae Mischie a surprins pe multa lume. In fond, nu e nimic uluitor. In PSD nu e ca in cazul magnetilor: contrariile nu se atrag.

Dimpotriva, in ograda social-democratilor romani proverbul care spune ca „cine se-aseamana se aduna" si-a gasit terenul cel mai fertil. PSD are nevoie de Iacobov – si asta nu e deloc o speculatie, ci sensul tacerii capilor social-democrati fata de arestarea controversatului personaj.

Or, daca PSD are nevoie de Iacobov, atunci de ce le-ar prisosi un personaj cum e Mischie, care se indeletniceste cu smecherii de o complexitate mai mica decit cea a mega-invirtelilor fostului „arhitect" al afacerii RAFO? Desi nu e util sa umblam prea des la istoria contrafactuala, nimic nu ne impiedica sa credem ca, daca Mischie nu tinea neaparat sa arate muschii conducerii centrale, in cadrul

actiunii „Autobuzul", acum „baronul" de Gorj ar fi stat bine-mersi in scaunul sau, moale si lat, de sef judetean al PSD.

Putem merge mai departe cu acest scenariu si sa presupunem ca, daca Sechelariu nu ar fi batut atit de repede palma cu Gigi Becali si daca acelasi Sechelariu nu ar fi atacat furibund PSD-ul in ziarul sau, dupa pierderea alegerilor locale in Bacau, ar fi existat mari sanse ca luna aprilie 2005 sa-l gaseasca pe controversatul politician bacauan, din nou, in fruntea bucatelor.

Reincarcarea baronilor e un fapt. Pentru cine vrea sa mai invete despre PSD, restauratia social-democrata e si o lectie despre acest partid. Unul care pretinde, sa nu uitam, ca este singurul partid social-democrat autentic din Romania.

Desi liderii PSD nu vad nici o contradictie, totusi e greu sa pretinzi ca ai o „fata europeana", ca esti un interlocutor „valabil" pentru socialistii europeni si, in acelasi timp, sa defilezi in prima linie cu personaje care sint experti ai jafului si practicanti profesionisti ai necinstei si incompetentei.

Pe de alta parte, cele intimplate in ultima vreme in PSD proiecteaza o alta lumina si pe ceea ce inseamna stinga in Romania.

Destul de putin, cita vreme cei care, din fruntea partidului, de la centru sau din teritoriu, pretind ca sint de stinga si ca apara interesele celor obiditi si oprimati sint nu numai cei mai bogati oameni ai Romaniei, ci si cei care au cele mai mari probleme cu justitia, si asta tocmai din cauza modului in care si-au acumulat bogatiile.

Despre PSD s-a vorbit mult in ultima vreme. S-a spus ca pierderea alegerilor de catre social-democrati ar fi o buna oportunitate pentru ca acest mamut politic sa fie reformat.

Dupa ce a fost limpede ca Ion Iliescu a incalecat partidul, s-a vorbit, caci speranta moare ultima, inclusiv despre faptul ca fostul presedinte al statului si-ar putea anula o intreaga viata de aparatcik si ca, dintr-o insondabila marinimie, va reforma partidul. Intentiile sint, desigur, importante, dar faptele sint cele decisive.

In acest sens, pina la proba contrara, ceea ce se intimpla in PSD nu e deloc de bun augur, nici pentru ceea ce inseamna cu adevarat social-democratia, si nici pentru Romania.