O lege a lustratiei care sa interzica accesul la functii publice celor care au facut parte din nomenklatura si politia politica ceausista pentru cinci sau zece ani ar putea parea desueta acum, daca fidelii regimului comunist nu ar continua sa fie piese importante pe tabla de sah a realitatii vizibile si mai putin vizibile din Romania.

Fosti informatori si colaboratori ai Securitatii au ocupat in ultimii 15 ani locuri importante in politica, administratie si mass-media. Fosti ofiteri ai politiei politice ceausiste s-au camuflat dupa 1989 in oameni de afaceri, politicieni, diplomati sau agenti secreti reformati, jucind roluri distribuite cu grija de un regizor nevazut.

Fosti activisti de frunte ai PCR si UTC au incercat, in acesti ani, sa imbrace haine democratice devenind ministri, parlamentari sau chiar sefi de stat. Relatiile regimului comunist s-au perpetuat, constituind o retea complexa de promovare si sustinere a „fostilor".

Acestia au acaparat principalele pozitii de decizie incepind cu 1990, reusind sa blocheze reformele economice, restituirea proprietatilor, deschiderea dosarelor Securitatii.

Emil Constantinescu, primul presedinte postdecembrist din afara acestui sistem, declara la sfirsit de mandat, in februarie 2000: „Ma simt mai terorizat si mai amenintat astazi de Securitatea lui Ceausescu decit pina in 1990. Eu nu am colaborat cu Securitatea, nu am fost urmarit, sint o victima azi, insa. Ei

m-au batut si m-au invins astazi. Ei pot sa raspindeasca orice porcarie pe care sa o foloseasca oricum. Acest fapt se intimpla cu complicitatea oamenilor nostri cei mai apropiati".

In perioada 1996-2000, coalitia de dreapta care s-a aflat la putere nu a reusit sa demanteleze trecutul, iar Legea deconspirarii Securitatii ca politie politica, adoptata atunci intr-o formula ambigua, a produs doar efectele dorite de Serviciul Roman de Informatii (SRI), care avea controlul dosarelor.

Revenirea la putere in anii 2000-2004 a partidului fondat de Ion Iliescu i-a readus la suprafata, in functii importante, pe profesionistii regimului ceausist: de la Serban Mihailescu, fost ministru in ultimul cabinet comunist, numit de Adrian Nastase ca secretar general al Guvernului, pina la Marian Ureche, fost lucrator al Directiei I a Securitatii, numit sub acelasi guvern Nastase ca sef al

serviciului de informatii al Ministerului Justitiei.

O lege a lustratiei, chiar daca vine tirziu, ar putea inca produce efecte. Increngaturile fostului regim au fost deja largite, transformindu-se in retele de tip mafiot, dar interzicerea accesului celor care au colaborat cu regimul ceausist la functii importante din politica, justitie si administratie ar produce o prima curatenie in Romania.

Cele mai multe din statele fostului bloc socialist au adoptat legi ale lustratiei cu multi ani in urma.

In 1991, in Cehia, li s-a interzis pentru cinci ani membrilor politiei secrete, informatorilor si colaboratorilor ideologici, secretarilor de partid de la un anumit nivel administrativ, precum si membrilor Comitetului Central sa detina functii decizionale, iar, ulterior, efectele legii lustratiei au fost prelungite pina in 2001.

In Ungaria, o astfel de lege a fost adoptata in 1994, cu efecte mult atenuate, in vreme ce in Polonia legea lustratiei a fost votata abia in 1997, impunind persoanelor publice sa declare oficial daca au colaborat sau nu cu politia politica a regimului comunist. Doar ascunderea acestei colaborari era sanctionata cu interdictia de a ocupa anumite functii publice timp de zece ani.

Totusi, in urma aplicarii legilor lustratiei, in Cehia, 80.000 de persoane si-au pierdut locurile de munca, 50.000 in Bulgaria, iar in Lituania peste 30.000.

Un prim proiect al legii lustratiei a fost conceput in Romania la inceputul anilor ’90 de taranistul George Serban, fostul presedinte al Societatii Timisoara.

Acest proiect este reluat acum de senatorul liberal Adrian Cioroianu in forma sa initiala, care interzice fostilor ofiteri de Securitate, colaboratorilor si informatorilor politiei politice, precum si activistilor din aparatul local si central al PCR sa devina senatori, deputati, consilieri de stat, procurori generali, ministri, secretari de stat, primari, prefecti, sefi de stat, directori sau

adjuncti ai serviciilor secrete. Acest proiect se afla insa la concurenta cu un altul, denumit „legea antinomenclatura", depus deja la Camera Deputatilor de independentul Cozmin Gusa, fost secretar general al PSD, fost vicepresedinte PD.

„Legea antinomenclatura" prin care fostul secretar general al PSD ar vrea sa-i scoata din joc pe fostii sai colegi de partid enumerati intr-o lista ad-hoc – „Iliescu, Hrebenciuc, Cozminca, Serban Mihailescu, Dan Ioan Popescu, Ioan Rus, Theodor Stolojan, Emil Boc si Vasile Blaga" – isi propune, de fapt, sa elimine proiectul liberal care cere scoaterea securistilor din zonele importante de

decizie.

Istoria tranzitiei autohtone sugereaza ca lustratia ca solutie etica a fost mereu escamotata de principiul conservarii trecutului. In acest moment, aplicarea lustratiei ar diminua poate santajul la care sint inca supusi cei care se afla in locuri importante si au avut complicitati cu Securitatea, fiindca fostii nomenklaturisti au beneficiat deja de epoca postdecembrista cu virf si indesat.

Printr-o coincidenta interesanta, problema lustratiei se discuta in aceasta perioada doar in Romania si in Ucraina, cele doua state beneficiare ale revolutiei orange. Aceasta alaturare nu este intimplatoare, fiindca procesul decomunizarii a fost la fel de lent in cele doua tari.

Sabina FATI