In paginile Romaniei Mari Ion Coja adresa nu de mult autoritatilor americane o lunga scrisoare, in care il ridica in slavi pe Ion Antonescu sustinind intre altele ca in Romania n-ar fi avut loc un genocid antievreiesc; ca evreii (acuzati de Coja potrivit unui vechi reflex antisemit ca ar provoca ei insisi antisemitismul) ar fi jucat chipurile

un rol nefast in evenimentele din decembrie 1989; ca ar fi fost implicati in afaceri dubioase si ca atare n-ar fi profitat doar de instaurarea comunismului, ci si de caderea lui, trecand avutia nationala a statului roman, citez "in proprietatea unei oligarhii internationale de tip mafiot", citat inchis.

In fine Coja se plange de ceea ce numeste „un atac demografic" care ar consta din secreta incetatenire a „450.000 de evrei". In realitate, in Romania traiesc azi doar circa 9.000 de evrei. Din fericire Coja nu reprezinta decat un grupuscul extremist.

Totusi afirmatiile lui, desi hilare pentru occidentali, aduc prejudicii prea grave Romaniei pentru a putea fi ignorate.

Reliefa recent Traian Ungureanu ca adevarul stenogramelor PSD e ca sunt o fictiune, a unui autor care, dotat cu zeci de pixuri si hartie multa, le-a inventat intr-o ghereta binemeritand ca atare premiul Nobel pentru literatura.

Cu permisiunea domniei sale as extinde prin analogie acest adevar.

„Adevarul" ( si nu ma refer la raspandacul ziar omonim care la inceputul anilor 90 scuipa foc si para si scotea scantei ori de ce cate ori postcomunistii se confruntau cu vreun pericol real de a fi rasturnati de la putere) este ca n-a existat nici un Holocaust, si cu atat mai putin unul romanesc.

„Adevarul" e ca 6 milioane de oameni, cu tot cu un milion si jumatate de copii evrei, disparuti fara urma in anii 40 ai veacului trecut in cea mai putin josnica, bestiala si sistematica din toate crimele comise vreodata de oameni impotriva altor oameni s-au evaporat in mod misterios.

Poate pentru ca asa le-a venit lor pe chelie. „Adevarul", cine stie, este ca s-o fi deschis pamantul si i-a inghitit, ca sa scape lumea de tirania lor financiara, net mai groaznica decat orice hitlerism, stalinism, maoism ori vandalism. Jaful la scara nationala numit romanizare nu s-a petrecut defel.

Evident ca nici sutele de mii de evrei din Romania si teritoriile ocupate de romani care au lipsit la apel dupa 9 mai 1945 n-au fost exterminati. Sutele de mii de documente dela muzeul Holocaustului din Washington, Berlin, Ierusalim proband exterminarea lor sunt doar scorneli si atata tot.

La Iasi, in iunie 41, 12 mii de enoriasi ai sinagogilor locale au umplut, cu atei, femei si puradei cu tot chestura locala si strazile orasului, unde s-au intins pe jos de bunavoie si nesiliti de nimeni, dupa ce, suparati ca nu le-a iesit tradarea nationala cu facutul de semne pilotilor rusi

s-au gandit sa-si traga reciproc cate un glonte in piept.

Unii dintre ei, mai smecheri, s-au inghesuit tot de bunavoie in arsita verii in trenurile mortii, spre a transforma vagoanele de vita in saune ieftine, oi veiz mir, aoleu, ce carpanosi mai sunt!!! Iar pe ei insisi evreii s-au prefacut prin vraji iudaice in sardele, degustandu-si nu de sete propria lor urina, ci pentru a

experimenta un mijloc nou, mai eficient, de a-i inrobi prin alcool pe vecinii lor crestini.

Altii, mai batuti in cap au imprumutat de la jandarmi si militari romani si de la aliatii lor nemti batele si pustile din dotare pentru a-si sfarama cu ele scafarliile si a pangari solul tarisoarei imprastiindu-si creierele in tarana.

Cat despre Ion Antonescu, adevarul e ca eroul nostru national a fost un bland si ospitalier sef de stat suveran, caruia Hitler nu i-a furat Ardealul de Nord de sub nas.

Antonescu n-a provocat nici moartea inutila a sute de mii de romani intr-un razboi care, dupa cum bine se stie, n-a lasat tara pana azi fara Bucovina si Basarabia.

Iar pe evrei maresalul i-a tratat parinteste, daca nu chiar regeste, oferindu-le de ziua lor cate-o fondanta, nu mazarea furajera din Transnistria, dupa cum aflam chiar din marturia evreilor Filderman, Sebastian si Norman Manea (cel din urma, altfel, un tradator de neam si tara care n-a gustat din painea

buna a deportarii in Transnistria la cei cativa anisori ai sai).

La fel de „adevarat" e ca, dupa 1989, nu Ion Iliescu si ai sai au dosit prin beciurile SRI si minele din Valea Jiului revolutia romana, ci tot ea, bat-o s-o bata mafia evreiasca internationala.

„Adevarul" este prin urmare ca onorabilul Ion Coja, o victima a mafiei sioniste internationale, are dreptate cu varf si indesat.

De ce adica sa cerem guvernului roman sa-si ia in serios obligatiile, decretele si legiile vizandu-i pe antisemiti si negationistii Holocaustului si sa-l trimita sa se racoreasca dupa gratii pe vajnicul "aparator" al romanilor, a caror imagine in occident Coja a poleit-o atat de extraordinar

prin scrisorile adresate conducatorilor Americii. Mai bine sa-i rugam staruitor pe presedinte si pe Tariceanu sa-i ridice o statuie si lui Coja, si celorlati Codreni, Simisti si national-comunisti care s-or mai gasi prin preajma. Un nou ordin Steaua Romaniei i s-ar cuveni in orice caz lui C.V.

Tudor si in egala masura Romaniei Mari si gazetei Tricolorul care nu si-au dat catusi de putin arama antisemita pe fata, ci, dimpotriva, si-au demonstrat odata in plus eroismul multisecular publicand textul distinsului profesor filosemit, ca si binevenita punere la punct semnata Petre Turlea.

M-a linistit in special ca Ion Coja demasca reincetatenirea romana a „450.000 de evrei", numarati unul cate unul.

Mesajul sau cojeste cu multa sensibilitate invelisul fructelor inveninate ale identitatii americane alcatuite din Abe Lincoln, Martin Luther King, libertatea, drepturile omului, respectul fata de negri, de refugiati romani, maghiari, germani si alte nationalitati conlocuitoare.

Impresionant in orice caz e apelul sau la pronia cereasca din finalul mesajului adresat presedintelui Americii, Congresului, Departamentului de Stat. Apoteotic de-a dreptul e acest sfarsit, relevand ca dom’ profesor nu se inclina doar la ’nalta Poarta Americana.

„D-zeu sa ne ajute", scrie Coja, determinandu-ma sa fiu sigur ca, daca Isus revenit pe pamant ar solicita cetatenia romana, ar primi-o de la Coja negresit, devreme ce se stie ca n-a fost catusi de putin evreu, ci, vorba lui Hilter, „arian".

Cat despre mine, un simplu infiltrat cu intentia de a pune stapanire pe pamantul Romaniei, da, chiar eu, un jalnic lacheu al mafiei evreiesti pun punct aici tuturor diversiunilor cercurilor din care fac parte, spre a ma spala de pacatul meu ancestral prin intocmirea acestui protocol despre adevarul gol. Gol-golut de orice „adevar".