Conclavul, intre istorie si Sfantul Duh

de     Romania Libera
Marţi, 19 aprilie 2005, 0:00



Prin traditia Bisericii Catolice, Suveranul Pontif are privilegiul divin de a "crea" cardinali. A intra in randul "Purpuratilor" inseamna nu doar o mare onoare, dar si o responsabilitate majora, care de-a lungul istoriei a implicat si destule riscuri.

La doua decenii dupa Marea Schisma din 1054, Papa Nicolae al II-lea a reglementat procesul alegerii Suveranului Pontif: a eliminat votul clerului si al laicilor, decretand ca dreptul de a fi electori papali le revine in exclusivitate cardinalilor.

Astfel, conform Codului de Drept Canonic, Conclavul compus din cardinali veniti din toate colturile lumii ca sa reprezinte Biserica Universala are sarcina de a-l desemna, prin meditatie si colaborare cu Duhul Sfant (dar si in functie de o suma de criterii din care nu lipsesc cele politice), pe succesorul in Scaunul Apostolic. Conclavul nu este dator sa dea seama nimanui de alegerea facuta.

Pontifii din toate timpurile s-au aratat preocupati de punerea la punct a acestui important moment al vietii Bisericii Catolice, definind si imbunatatind necontenit procesul electoral.

Insusi Papa Ioan Paul al II-lea, in constitutia apostolica "Universi Dominici Gregis", din 1996, a redefinit normele electorale, precizand ca a fost "foarte atent la formularea noii discipline", pentru a nu se indeparta "in esenta" de traditia inteleapta a Bisericii. Alegerea se savarseste in deplin secret si absoluta izolare.

Daca Biserica Ortodoxa s-a pliat indeobste puterilor lumesti, politica Papilor s-a aflat mai intotdeauna in contrast cu puternicii zilei, astfel incat nu de putine ori "Purpuratii" au avut de suportat urmarile dramatice ale politicii Scaunului Apostolic. Insusi procesul electoral a pus deseori in primejdie viata cardinalilor.

Ar fi interesant sa privim inapoi, in timp, desfasurarea catorva momente semnificative din istoria Bisericii Catolice.

Lupta cu Frederic al II-lea

La moartea Papei Grigore al IX-lea (1241), numarul cardinalilor care alcatuiau Conclavul era extrem de redus - doar 12. Doi dintre acestia, neitalieni, fusesera luati prizonieri de Frederic al II-lea, pe Insula Elba, ca sa-i impiedice sa ajunga la Roma.

Acolo, defunctul Papa ii chemase in graba, in scopul de a intruni un Conciliu universal, ce urma sa il detroneze pe imparatul care infruntase Scaunul Apostolic. Cei 10 cardinali reuniti in Conclav erau nu numai putini, dar si extrem de divizati ca opinii.

Pentru a-i forta sa se puna de acord, puternicul senator roman Matthieu Rosso Orsini i-a obligat la o izolare extrem de neconfortabila, in vechiul palat Settizonio, situat pe inaltimile Palatinului.

Dupa 60 de zile de dezbateri, bolnavi si imputinati la numar prin moartea unuia dintre ei, cardinalii au ales un Pontif de tranzitie, in persoana lui Geoffroi Castiglioni, reprezentantul unei familii aristrocratice din Milano. Cardinal-episcop de Savoia, noul Papa cu numele de Celestin al IV-lea, a decedat la doar cateva zile dupa alegerea sa, probabil chiar inainte de a fi consacrat.

Sedisvacanta (timpul cat Scaunul Sf. Petru ramane vacant) a durat optsprezece luni, cardinalii au incercat pe toate caile sa obtina de la Frederic al II-lea eliberarea confratilor prizonieri. Imparatul dorea, la randul sau, sa impuna Conclavului un Pontif favorabil lui. In fine, a fost ales Sinibaldo Fieschi, cardinal de Sf.

Laurentiu in Lucina si vicecancelar sub Papa Grigore al IX-lea, renumit specialist in drept canonic. Noul Papa a fost consacrat cu numele de Inicentiu al IV-lea.

Aristocrat genovez, acesta a fost unul din marii papi-juristi, convins de infailibilitatea puterii papale (prin bula Ad extirpanda, a introdus Inchizitia in Italia); in vremea sa, numirea in functii clericale pe baza de "nepotisme", a atins insa un nivel nemaiintalnit pana atunci.

Inocentiu al IV-lea a impins conflictul cu imparatul spre un apogeu: decis sa il infranga pe reprezentantul puterii lumesti - Frederic al II-lea l-a considerat, la inceput, favorabil politicii sale - Pontiful s-a refugiat la Lyon unde, in 1245, a reunit Conciliul universal al cardinalilor, proiectat de predecesorul sau.

Frederic a fost acuzat de sperjur, erezie, sacrilegiu; Papa a decretat detronarea acestuia, i-a dezlegat pe supusi de fidelitatea jurata si i-a indemnat pe principii germani sa aleaga un nou imparat. In 1250 Frederic al II-lea s-a stins din viata, astfel incat Pontiful a putut reveni in Italia.

Pe mormantul sau a dorit sa fie inscris ca epitaf "l-a invins pe dusmanul lui Cristos, dragonul Frederic".

Prizonieri la Viterbo

In 1271, la stingerea din viata a Papei Clement al IV-lea, a avut loc una din cele mai dificile dezbateri de Conclav din istoria crestinismului.

Reuniti la Viterbo, "Purpuratii", supusi la felurite presiuni politice, s-au infruntat in consideratii si argumente aproape trei ani, astfel incat, pentru a-i obliga sa savarseasca alegerea, au fost inchisi sub cheie (de unde si denumirea latineasca de conclav) in palatul papal, li s-au luat paturile si au fost amenintati ca vor fi lasati fara hrana.

Furiosi, enoriasii au gaurit acoperisul palatului, astfel incat sa fie expusi ploii si arsitei. Un Conclav chinuit, redus la numai 6 cardinali, l-a ales pana la urma pe Tedaldo Visconti, arhiduce de Liege (consacrat sub numele de Grigore al X-lea), care lupta in acel moment in cruciada, la Acri.

Pentru a evita prelungirea sediscavantelor primejdioase, al II-lea Consiliu de la Lyon (1274) a hotarat ca procesul electoral sa se desfasoare in deplina izolare. Pentru a grabi hotararea, din a cincea zi de Conclav, cardinalii urmau sa primeasca doar paine, apa si vin (ulterior, aceste restrictii au fost abandonate).

Canicula si franciscanul

Un alt Conclav dificil, care a urmat mortii Papei Honoriu al IV-lea (1285), s-a prelungit aproape un an. Din pricina temperaturilor extreme ale verii, 6 membri ai Conclavului au decedat, asa incat procedurile au fost intrerupte.

Cand Conclavul si-a reluat lucrarile, a fost ales Papa singurul cardinal care nu parasise Roma, fugind de canicula: calugarul Jer™me Masci, primul franciscan propus pentru Scaunul Apostolic, consacrat sub numele de Nicolae al IV-lea.
In prezent, Colegiul cardinalilor electori numara, dupa cum se stie, 117 membri, din care 114 au fost desemnati de insusi Papa Ioan Paul al II-lea. Fata de 1978, "Purpuratii" vor putea alege in deplina cunostinta de cauza, datorita deschiderii Bisericii si a diverselor intruniri, in cadrul carora au avut ocazia sa se cunoasca.

Conclavul a inceput luni, 18 aprilie, dupa cele 9 zile de doliu si rugaciuni ("novendiali") consecutive inhumarii; intrarea cardinalilor in "clausura" a fost precedata de slujba votiva "pro eligendo Papa".

Chiar daca misterul cardinalului "in pectore" a fost eludat - Papa Ioan Paul al II-lea nu a mai avut timp sa ii dezvaluie numele, ramane in discutie numarul participantilor la Conclav: cativa cardinali au anuntat, brusc, ca sunt bolnavi - "unii, afirma Navarro Valls, purtatorul de cuvant al Sfantului Scaun, pentru motive de boala inchipuita...".
Intre micimea omeneasca, imperativele politice si inspiratia insuflata de Sfantul Duh, Conclavul va savarsi, totusi, alegerea noului Pontif. Pentru moment, Joseph Ratzinger, decanul Colegiului cardinalilor, interzice speculatiile pe aceasta tema si indeamna la reculegere si rugaciune.

In memoria marelui Papa Ioan Paul al II-lea, este pios, este crestineste obligatoriu sa intoarcem spatele, macar o clipa, istoriei prezente, pentru a percepe vibrarea armonioasa a Duhului Sfant.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


206 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by