In zorii zilei de 19 aprilie s-a anuntat incetarea grevei postasilor, greva cu multiple efecte perverse asupra unor categorii nevoiase, vulnerabile, ale societatii noastre.
De mult, in timpul razboiului rece, un ministru laburist englez, Herbert Morrison, declara ca diferenta dintre o tara democrata occidentala si un regim represiv din Estul Europei este reflectata si in faptul ca, atunci cand bate cineva la usa unui cetatean in zorii zilei, in Occident esti sigur ca poate fi postasul sau laptarul, in timp ce in Est mai mult ca sigur este Securitatea.
De atunci, multe s-au schimbat in ambele parti ale continentului. A venit si la noi democratia de tip occidental. Indiferent de cine bate la usa in zori, mai mult ca sigur nu va fi Securitatea. Dar nici postasului nu ii sta la indemana obiceiul de a deranja cetatenii atat de devreme, conform unor vechi obiceiuri.
Greva de o zi a postasilor in noua orase din tara a provocat panica si neliniste in randurile celor mai dezarmate paturi ale societatii noastre care, dupa spusele domnului Tariceanu, a incheiat tranzitia. Este de neinteles practica de a lua ostatici, chiar si pentru o zi, pensionari, someri, handicapati, in vederea satisfacerii unor revendicari salariale.
Si o greva generala ca mijloc extrem de lupta revendicativa poate recurge la forme care sa nu implice infometarea celor mai saraci. Aceste paturi nu pot deveni nici aliati, nici instrument de presiune impotriva celor de care depinde satisfacerea revendicarilor.
Cine din sindicatele respective poate crede ca cei loviti de greva in primul rand se vor ridica "la lupta cea dreapta" alaturi de ei? O democratie nu este imuna la confruntari intre diferite grupuri de interese, dar recurgerea la metode salbatice impotriva celor fara aparare si fara alte resurse de subzistenta nu poate face parte din arsenalul reglementarii democratice a litigiilor din
societate. Ar fi ceva de spus si despre coincidenta dintre aceasta greva si plecarea la Washington la reuniunea Fondului Monetar International a delegatiei romane.
Vrea cineva sa intareasca pozitia noastra la negocieri? Suna de-a dreptul straniu sa auzi un oarecare lider sindical din randurile postasilor declarand ca ei lupta pentru marirea salariior si pentru ca "Fondul Monetar International sa ne scoata de pe lista de societati monitorizate".
Vom ajunge sa includem in delegatia de negocieri la FMI si reprezentanti sindicali si, de ce nu, ai pensionarilor, poate unii cu vechime in domeniu daca vor rezista stresului? Oricum, la stresul unei greve de acest gen nu ar fi rezistat, daca ea s-ar fi prelungit. Nimeni nu poate contesta dreptul postasilor la un salariu decent, corespunzator muncii lor.
In alte tari, astfel de servicii nu sunt monitorizate pentru ca administratiile lor stiu sa-si faca datoria de a le rentabiliza cum trebuie, dar salariatii nici nu au dreptul de a recurge la masuri unilaterale de pedepsire a unor ostatici nevinovati. O scapare a legiuitorului a fost exploatata in acest conflict cu mai multe mize decat cel al nivelului de trai al postasilor.
Dar, intrucat si informatia a fost luata ostatica prin nedistribuirea presei scrise, nu aveam speranta ca aceste ganduri ar putea ajunge la toti cititorii. Acum trebuie sa speram si, oricum, sa scriem. Chiar si absenta postasului era de preferat ciocaniturii securistului.
